Taxe şi impozite locale

HOTĂRÂREA Nr.50/25.11.2019 privind aprobarea valorilor impozabile, impozitelor şi taxelor locale precum şi a taxelor speciale pentru anul fiscal 2020 în comuna Crişan, judeţul Tulcea


IMPOZITUL SI TAXA PE CLADIRI –

persoane fizice si persoane juridice

 

Capitolul I. Reguli generale

Art.1. (1)Persoanele fizice si persoanele juridice care au în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazurile în care legea prevede diferit.

(2)Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.

(2)Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare altor entităţi a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă asupra clădirii, taxa se datorează de persoana care are relaţia contractuală cu persoana de drept public.

(3)Impozitul pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.

(4)Taxa pe clădiri se stabileşte proporţional cu perioada pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă.

(4)În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se stabileşte proporţional cu numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă. Pentru fracţiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporţional cu numărul de zile din luna respectivă.

(5)În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe clădiri se datorează proporţional cu numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.

(6)Pe perioada în care pentru o clădire se plăteşte taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe clădiri.

(7)În cazul în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului ori a unităţii administrativ-teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul unui an apar situaţii care determină datorarea taxei pe clădiri, diferenţa de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa pe clădiri se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.

(8)În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.


Art. 249: Reguli generale
(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
(3) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
(4) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. în cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
(5) În înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.

 

  1. Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează începând cu data de 1 ianuarie, până la data de 31 decembrie a anului fiscal.
    13. Impozitul pe clădiri se determină pentru un an fiscal conform situaţiei existente la data de 31 decembrie a anului anterior.
    14. _
    (1) Impozitul pe clădiri este datorat, după caz, de:
    a) titularul dreptului de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent;
    b) locatar, în cazul în care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, clădirea face obiectul unui contract de leasing financiar;
    c) fiduciar, în cazul în care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, clădirea face obiectul unui contract de fiducie.
    (2) Dacă o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multor persoane, la stabilirea impozitului datorat se au în vedere următoarele:
    a) cotele-părţi sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară. Fiecare dintre coproprietari datorează un impozit egal, rezultat în urma împărţirii impozitului datorat pentru întreaga clădire;
    b) în cazul în care cotele-părţi din dreptul de proprietate asupra clădirii sunt determinate, fiecare coproprietar datorează impozitul corespunzător cotei-părţi deţinute.
    c) în organizarea evidenţei fiscale organul fiscal reflectă dreptul de proprietate în cote-părţi pe baza actelor doveditoare. Evidenţa respectiva nu are implicaţii cu privire la datorarea şi plata obligaţiilor fiscale;
    d) în cazul existenţei a doi sau mai mulţi coproprietari, în actele administrative fiscale se vor indica şi ceilalţi coproprietari, cu caracter informativ.
    15. _
    (1) Taxa pe clădiri este datorată de persoanele fizice sau persoanele juridice, altele decât cele de drept public, care deţin dreptul de administrare, folosinţă închiriere sau concesiune asupra clădirii, stabilit în condiţiile legii.
    (2) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) transmit ulterior altor persoane dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă a clădirii, taxa pe clădiri va fi datorată doar de prima entitate care nu este de drept public, care a primit dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă.
    16. Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri se stabilesc în funcţie de destinaţia finală a clădirii, care poate fi rezidenţială, nerezidenţială sau mixtă, pe baza declaraţiei pe propria răspundere a contribuabilului, şi se calculează în conformitate cu prevederile art. 457-460 din Codul fiscal.
    17. _
    (1) În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la intervale de timp mai mari de o lună, se aplică următoarele reguli:
    a) taxa pe clădiri se datorează de concesionar, locatar, administrator sau utilizator, după caz;
    b) taxa se calculează proporţional cu numărul de luni prevăzute în contract; pentru fracţiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporţional cu numărul de zile;
    c) concesionarul, locatarul, administratorul sau utilizatorul, după caz, depune o declaraţie la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a contractului;
    d) concesionarul, locatarul, administratorul sau utilizatorul, după caz, are obligaţia să plătească taxa pe clădiri la bugetul local lunar, până la data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.
    (2) În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă care se referă la intervale de timp mai mici de o lună, se aplică următoarele reguli:
    a) taxa pe clădiri se datorează de concesionar, locatar, administrator sau utilizator, după caz;
    b) taxa se calculează proporţional cu numărul de zile sau de ore, după caz, prevăzute în contract; fracţiunile de oră se rotunjesc la oră;
    c) persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, după caz, are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a contractului;
    d) persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă are obligaţia să colecteze taxa pe clădiri de la concesionar, locatar, administrator sau utilizator, după caz, şi să o verse la bugetul local, până la data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.
    (3) Valoarea la care se calculează taxa pe clădiri este valoarea înregistrată în contabilitatea persoanei de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, după caz.
    18. În cazul în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului ori a unităţii administrativ-teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul anului apar situaţii care generează datorarea taxei pe clădiri, atunci în anul fiscal următor diferenţa de impozit pentru perioada de datorare a taxei seva compensa cu obligaţii datorate aceluiaşi buget sau se va restitui.
    19. Exemple pentru aplicarea prevederilor referitoare la taxa pe clădiri:
    19.1. A. O unitate administrativ-teritorială (UAT) deţine în proprietate o clădire pe care o dă în administrare unei persoane de drept public (A), care o închiriază ulterior unei persoane de drept privat (B), care la rândul ei o închiriază unei/unor terţe persoane (C).
    a) Conform prevederilor Codului fiscal, taxa pe clădiri este datorată de persoana de drept privat (B).
    b)Taxa se calculează similar impozitului pe clădiri, în funcţie de scopul în care clădirea este folosită de ultima persoană/ultimele persoane (C).
    c) în cazul în care clădirea are destinaţie finală rezidenţială, nu se datorează taxa pe clădiri, având în vedere că aceasta nu este folosită pentru activităţi economice sau agrement, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
    d) în cazul în care clădirea are destinaţie finală nerezidenţială, fiind folosită pentru activităţi economice sau agrement desfăşurate în relaţie cu alte persoane decât persoanele juridice de drept public, taxa datorată de persoana B se va calcula în conformitate cu prevederile art. 458 sau ale art. 460 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal.
    e) în cazul în care clădirea are destinaţie finală mixtă, taxa se va stabili în conformitate cu prevederile art. 459 sau ale art. 460 alin. (4J din Codul fiscal, după caz.
    19.2. B. În cazul în care o clădire proprietate a statului este concesionată, închiriată, dată în administrare ori în folosinţă, după caz, unei persoane fizice pentru o perioadă care începe la data de 24 martie 2016 şi se încheie la data de 26 martie 2018, locatarul trebuie să depună la organul fiscal local, până la data de 25 aprilie 2016, o declaraţie în vederea stabilirii taxei pe clădiri, însoţită de o copie a contractului de închiriere în care este menţionată valoarea clădirii.
    În cazul în care clădirea nu este folosită pentru activităţi economice sau de agrement, nu se va datora taxa pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
    În cazul în care clădirea este folosită pentru activităţi economice sau de agrement, taxa se calculează lunar, astfel:
    a) Pentru luna martie 2016:
    Fiind fracţiune mai mică de o lună, taxa pe clădiri se calculează proporţional cu numărul de zile:
    Taxa lunară = valoarea clădirii x (8 zile/365 de zile) x cota taxei
    b) Pentru lunile întregi din perioada de valabilitate a contractului:
    Taxa lunară = (valoarea clădirii/12 luni) x cota taxei
    c) Luna martie 2018:
    Taxa lunară = valoarea clădirii x 23 de zile/365 de zile x cota taxei
    Locatarul va plăti taxa lunar, până la data de 25 a lunii următoare, începând cu data de 25 aprilie 2016, până la data de 25 aprilie 2018.
    19.3. C. În cazul unui contract care prevede închirierea unei clădiri aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale pentru două ore în ziua de 27 august 2016, locatorul trebuie să depună la organul fiscal local o declaraţie în vederea stabilirii taxei pe clădiri, însoţită de o copie a contractului de închiriere în care este menţionată valoarea clădirii, până la data de 26 septembrie 2016, care este prima zi lucrătoare următoare termenului de 25 septembrie 2016.
    În cazul în care clădirea nu este folosită pentru activităţi economice sau de agrement, nu se datorează taxa pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
    În cazul în care clădirea este folosită pentru activităţi economice sau de agrement, taxa se calculează proporţional cu numărul de ore, astfel:
    Taxa = (valoarea clădirii/365 zile) x (2 h/24 h) x cota taxei.
    În cazul în care contractul de închiriere priveşte doar o anumită suprafaţă dintr-o clădire, valoarea corespunzătoare acestei suprafeţe se determină proporţional cu cota-parte pe care aceasta o reprezintă în suprafaţa totală a clădirii.
    Locatarul plăteşte locatorului taxa pe clădiri, iar acesta din urmă o varsă la bugetul local până la data de 26 septembrie 2016, care este prima zi lucrătoare următoare termenului de 25 septembrie 2016.
    19.4. D. În cazul unui contract care prevede închirierea unei clădiri aflată în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale, pe o perioadă de câte două ore în 3 zile pe săptămână, pe durata a 5 săptămâni, începând cu data de 1 octombrie 2016, locatorul trebuie să depună la organul fiscal local, până la data de 25 noiembrie 2016, o declaraţie în vederea stabilirii taxei pe clădiri, însoţită de o copie a contractului de închiriere în care este menţionată valoarea clădirii.
    În cazul în care clădirea nu este folosită pentru activităţi economice sau de agrement, nu se datorează taxa pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
    În cazul în care clădirea este folosită pentru activităţi economice sau de agrement, taxa se calculează astfel:
    Taxa = (valoarea clădirii/365 zile) x (3 zile x 5) x (2 h/24 h) x cota taxei.
    În cazul în care contractul de închiriere priveşte doar o anumită suprafaţă dintr-o clădire, valoarea corespunzătoare acestei suprafeţe se determină proporţional cu cota-parte pe care aceasta o reprezintă în suprafaţa totală a clădirii.
    Locatarul plăteşte, lunar, locatorului taxa pe clădiri, iar acesta din urmă o varsă la bugetul local până la data de 25 noiembrie 2016, respectiv până la data de 27 decembrie 2016, care este prima zi lucrătoare următoare termenului de 25 decembrie 2016.


1.
Impozitul pe clădiri este datorat de către proprietarul clădirii. În cazul clă­dirilor aflate în proprietatea privată sau publică a statului, se datorează taxa pe clădiri de către con­ce­sionari, locatari ori titulari ai dreptului de administrare sau folosinţă, după caz, dacă nu sunt scutite de impozit conform art. 456 Cod fiscal.
2.
Pentru contractele de concesiune/închiriere/administrare/ folosinţă care se referă la intervale de timp mai mici de o lună, persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă are obli­gaţia depunerii unei declaraţii la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a contractului, precum şi să colecteze taxa pe clădiri de la concesionar, locatar, administrator sau utilizator şi să o verse la bugetul local (anterior, aceste obligaţii reveneau concesionarului, locatarului, administratorului sau utilizatorului)

Capitolul II. Scutiri/reduceri la plata impozitului/taxei pe cladiri

Art.2. Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:

a)clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ- teritoriale, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice sau agrement, altele decât cele desfăşurate în relaţie cu persoane juridice de drept public;

b)clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;

c)clădirile aflate în proprietatea fundaţiilor înfiinţate prin testament constituite, conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

d)clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial, asociaţiilor religioase şi componentelor locale ale acestora, precum si casele parohiale, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;

e)clădirile funerare din cimitire şi crematorii;

f)clădirile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice care generează alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare, servirea meselor pentru preşcolari, elevi sau studenţi şi cazarea acestora, precum şi clădirile utilizate de către creşe, astfel cum sunt definite şi funcţionează potrivit Legii nr. 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor, cu modificările şi completările ulterioare;

g)clădirile unei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, precum şi clădirile federaţiilor sportive naţionale, ale Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

h)clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;

i)clădirile din parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice, precum şi cele utilizate de incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;

j)clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi clădirile din porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

k)clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;

l)clădirile aferente infrastructurii feroviare publice sau infrastructurii metroului;

m)clădirile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, în calitate de fondator unic, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

n)clădirile aferente capacităţilor de producţie care sunt în sectorul pentru apărare cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;

o)clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;

p)clădirea folosită ca domiciliu şi/sau alte clădiri aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 2 lit. a), c)-e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

q)clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

r)clădirile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război şi a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;

s)clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

s)clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 şi 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare; scutirea rămâne valabilă şi în cazul transferului proprietăţii către copiii acestor categorii de beneficiari;

t)clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat şi a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de invaliditate;

u)clădirile aflate în proprietatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu statut de utilitate publică, precum şi cele închiriate, concesionate sau primite în administrare ori în folosinţă de acestea de la o instituţie sau o autoritate publică, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

v)clădirile destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, cele destinate depozitării şi administrării arhivei, precum şi clădirile afectate funcţionării Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale;

w)clădirile deţinute sau utilizate de către întreprinderile sociale de inserţie;

x)cladirile clasate ca monumente istorice, de arhitectura sau arheologice, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, care au fatada stradala si/sau principal renovata sau reabilitata conform prevederilor Legii nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice.

Art.3. (1)Consiliul local al comunei Crisan acorda reducerea la plata impozitului pe cladiri datorat de persoanele fizice pentru:

a)clădirile persoanelor care domiciliază şi locuiesc efectiv în unele localităţi din Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare;

(2) Reducerea de la plata impozitului, stabilită conform alin. (1), se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.

Art.4. Impozitul pe clădirile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice cu caracter sezonier, pe o durată de cel mult 6 luni în cursul unui an calendaristic, se reduce cu 50%. Reducerea se aplică în anul fiscal următor celui în care este îndeplinită această condiţie.


Art. 250: Scutiri
(1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează:
1.clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, altele decât cele desfăşurate în relaţie cu persoane juridice de drept public;
2.clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
3.clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
4.clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
5.clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
6.clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;
7.clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
71.clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
8.clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
9.clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
10.clădirile restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
11.clădirile care constituie patrimoniul Academiei Române, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
12.clădirile retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
13.clădirile restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată;
14.clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi clădirile din porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
15.clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;
16.construcţiile speciale situate în subteran, indiferent de folosinţa acestora şi turnurile de extracţie;
17.clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;
18.clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;
19.clădirile utilizate pentru activităţi social-umanitare de către asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit hotărârii consiliului local.
20.clădirile care aparţin organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu statut de utilitate publică, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice.
(2) Nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri construcţiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.
(3) Scutirea de impozit prevăzută la alin. (1) pct. 10-13 se aplică pentru perioada pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public.

  1. (1) În aplicarea prevederilor art. 456 alin. (1) din Codul fiscal, pentru calculul impozitului/taxei pe clădiri în cazul încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, se efectuează următoarele operaţiuni:
    a) se determină suprafaţa construită desfăşurată a clădirii. Suprafaţa construită desfăşurată a clădirii care nu poate fi măsurată pe conturul exterior se stabileşte prin măsurarea suprafeţei utile, delimitată de conturul interior al încăperilor, iar rezultatul se înmulţeşte cu coeficientul de transformare de 1,4;
    b) se determină suprafaţa construită desfăşurată a încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
    c) se determină cota procentuală din clădire ce corespunde încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, prin împărţirea suprafeţei prevăzute la lit. b) la suprafaţa prevăzută la lit. a);
    d) se determină valoarea încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, prin înmulţirea valorii clădirii cu cota procentuală determinată la lit. c);
    e) se determină impozitul pe clădiri corespunzător încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, prin înmulţirea valorii determinate la lit. d) cu cota de impozit prevăzută la art. 460 alin. (1), (2) sau (3) din Codul fiscal, după caz;
    f) în cazul în care consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe clădiri potrivit art. 489 din Codul fiscal, impozitul pe clădiri datorat este cel care corespunde rezultatului înmulţirii prevăzute la lit. e) cu cota de majorare respectivă.
    (2) Pentru orice clădire care nu aparţine domeniului public sau domeniului privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale se datorează impozit/taxă pe clădiri, dacă în cuprinsul art. 456 din Codul fiscal nu se prevede altfel.
    21. _
    (1) În aplicarea art. 456 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata impozitului pe clădiri se acordă pe baza documentelor doveditoare, valabile la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, care atestă situaţia respectivă, cu excepţia contribuabililor care sunt deja cuprinşi în baza de date a unităţii administrativ-teritoriale.
    (2) În înţelesul art. 456 alin. (1) lit. t) din Codul fiscal, scutirea de impozit/taxa pe clădiri se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor depunerii documentelor doveditoare, proporţional cu numărul de luni menţionate în certificat.
    (3) Diferenţele de impozit/taxă pe clădiri se vor compensa cu obligaţii datorate aceluiaşi buget sau se vor restitui în anul fiscal în care contribuabilul depune documentele justificative sau organul fiscal local constată încadrarea în situaţiile menţionate la art. 456 alin. (1) din Codul fiscal.
    22. Pentru aplicarea prevederilor art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, se are în vedere destinaţia finală a clădirii/încăperii, după cum urmează:
    a) pentru clădirea/încăperea care este folosită în scop economic sau de agrement, se datorează impozit/taxă pe clădiri;
    b) pentru clădirea/încăperea care nu este folosită în scop economic sau de agrement, nu se datorează impozit/taxă pe clădiri.
    Exemplu: În cazul unui apartament construit de ANL în condiţiile Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aparţinând domeniului public sau privat al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, folosit pentru locuit, nu se datorează impozit pe clădiri şi nici taxă pe clădiri, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
    23. _
    (1) Prin sintagma clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult se înţelege bisericile, locaşurile de închinăciune, casele de rugăciuni şi anexele acestora. Termenul lăcaş este variantă a termenului locaş.
    (2) Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea unui cult recunoscut de lege sau a unei asociaţii religioasă, cum ar fi: clopotniţa, cancelaria parohială, agheasmatarul, capela mortuară, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troiţa, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, aşezământul cu caracter social-caritabil, arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter administrativ-bisericesc, reşedinţa chiriarhului, precum şi altele asemenea; prin aşezământ cu caracter social-caritabil se înţelege serviciul social organizat în conformitate cu prevederile Nomenclatorului serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015.
    (3) Beneficiază de scutirile prevăzute la art. 456 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal cultele şi asociaţiile religioase care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.
    (4) Prevederile art. 456 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal se aplică pentru toate clădirile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, în calitate de fondator unic, inclusiv în cazul în care acestea sunt folosite de alte entităţi, cu excepţia cazurilor când sunt utilizate activităţi economice.
    (41) În aplicarea prevederilor art. 456 alin. (1) lit. p), r), s), t) din Codul fiscal, în cazul clădirilor aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe clădiri se acordă corespunzător cotei-părţi din dreptul de proprietate asupra clădirii.
    (5) În înţelesul art. 456 alin. (1) lit. v) din Codul fiscal, termenul "arhivă" se referă la arhiva notarială, în conformitate cu prevederile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată.
    24. _
    (1) Pentru aplicarea prevederilor art. 456 alin. (2) din Codul fiscal, consiliile locale pot adopta hotărâri privind scutirea sau reducerea impozitului pe clădiri şi a taxei pe clădiri pe bază de criterii şi proceduri proprii. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie este îndeplinită de consiliile locale ale sectoarelor, pe baza unei proceduri-cadru aprobate de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
    (2) Scutirea sau reducerea de impozit/taxă pe clădiri se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care contribuabilul depune actele care atestă încadrarea clădirii în una din situaţiile de la art. 456 alin. (2) din Codul fiscal.
    (3) În aplicarea art. 456 alin. (2) din Codul fiscal Consiliile locale pot avea în vedere obiectivele din Lista Patrimoniului Mondial, obiective din Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial a României, obiective din anexa nr. III la Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, zonele de interes arheologic prioritar, monumente istorice de valoare naţională şi universală definite în baza art. 8 al Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, categorii de obiective rare la nivel naţional sau vulnerabile, monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local definite în baza art. 8 al Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (4) Între documentele justificative necesare pentru acordarea scutirii sau reducerii de impozit/taxă pe clădiri, potrivit art. 456 alin. (2) lit. m) şi n) din Codul fiscal, pentru lucrările la clădirile monument istoric din zonele de protecţie ale monumentelor istorice şi din zonele construite protejate, se numără copia avizului conform al Ministerului Culturii sau al direcţiilor judeţene de cultură, respectiv al Direcţiei de Cultură a Municipiului Bucureştii, potrivit prevederilor legale.
    25. _
    (1) Hotărârile adoptate conform pct. 24 includ prevederi referitoare la:
    a) categoriile de clădiri pentru care se acorda scutire de impozit/taxă;
    b) categoriile de clădiri pentru care se aplică diverse procente de reducere;
    c) documentele justificative necesare pentru acordarea scutirii sau reducerii de impozit/taxă.
    (2) În cazurile în care organul fiscal dispune de documentele menţionate la alin. (1) lit. c), nu mai este necesară depunerea acestora de către contribuabili.
    26. Reducerea de impozit pe clădiri, în situaţia prevăzută la art. 456 alin. (4) din Codul fiscal, se acordă pe baza cererii contribuabililor, persoane fizice sau juridice, la care anexează documente justificative aferente activităţii pentru care sunt autorizaţi, referitoare la funcţionarea structurilor turistice, cum ar fi, de exemplu: facturi de utilităţi, facturi fiscale, state de plată a salariaţilor sau orice alte documente solicitate de organul fiscal local.
    27. _
    (1) Facilităţile fiscale acordate la plata impozitului/taxei pe clădiri prevăzute la art. 456 din Codul fiscal se acordă pe baza cererii persoanelor fizice sau juridice, la care se anexează copii ale documentelor justificative care atestă situaţia respectivă, certificate de conformitate cu originalul potrivit prevederilor art. 64 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Dacă în cursul unui an intervin schimbări care conduc la modificarea condiţiilor în care se acordă scutirile sau reducerile de impozit pe clădiri, persoanele în cauză trebuie să depună noi declaraţii fiscale în termen de 30 de zile de la apariţia schimbărilor.
    (3) Pentru aplicarea corespunzătoare a pct. 12 din prezentele norme metodologice, scutirile şi reducerile de la plata impozitului pe clădiri prevăzute la art. 456 alin. (2) din Codul fiscal se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, cu excepţia celor prevăzute la art. 495 lit. d) din Codul fiscal care se acordă începând cu data de 1 ianuarie 2016.


1.
Art. 456 al Codului fiscal prevede scutirea de impozit pe clădiri pentru unele categorii de construcţii, menţionate la alin. (1), pe durata existenţei acelor clădiri. Scutirea nu se transmite noului proprietar în cazul înstrăinării locuinţei.
2.
Declaraţia privind impozitul pe clădiri se depune o singură dată pe durata existenţei clădirii, în termen de 30 de zile de la data construirii. Cu toate acestea, se depune o nouă declaraţie în cazul în care:
a) clădirea a fost extinsă, modernizată (îmbunătăţită), demolată, distrusă sau modi­ficată, în termen de 30 de zile de la data modificării (închiderii autorizaţiei);
b) clădirea şi-a schimbat proprietarul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii.
3.
Utilizarea clădirilor/încăperilor scutite de impozit pe clădiri pentru activităţi economice generează obligaţia de plată a impozitului pe clădiri sau taxei pe clădiri.... 

Capitolul III. Calculul impozitului datorat de persoanele fizice

Art.5. Calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

(1)Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,08% asupra valorii impozabile a clădirii.

(2)Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2, din tabelul următor:

 

Valoarea impozabilă       - lei/m2-

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015 - (%)

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

Tipul clădirii

Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire (condiţii cumulative)

Fără instalaţii de apă, canalizare, electrice sau încălzire

Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire (condiţii cumulative)

Fără instalaţii de apă, canalizare, electrice sau încălzire

Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire (condiţii cumulative)

Fără instalaţii de apă, canalizare, electrice sau încălzire

A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic

1013

608

4,6

4,6

1060

636

B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic

304

203

4,6

4,6

318

212

C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic

203

177

4,6

4,6

212

185

D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic

127

76

4,6

4,6

133

79

E. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, demisol şi/sau la mansardă, utilizate ca locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D

75% din suma care s-ar aplica clădirii

75% din suma care s-ar aplica clădirii

-

-

75% din suma care s-ar aplica clădirii

75% din suma care s-ar aplica clădirii

F. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă, utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D

50% din suma care s-ar aplica clădirii

50% din suma care s-ar aplica clădirii

-

-

50% din suma care s-ar aplica clădirii

50% din suma care s-ar aplica clădirii

                 

(3)În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (2) valoarea impozabilă cea mai mare corespunzătoare materialului cu ponderea cea mai mare.

(3)În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (2) valoarea impozabilă corespunzătoare materialului cu ponderea cea mai mare.

(4)Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol sau la mansardă, exceptând suprafeţele podurilor neutilizate ca locuinţă, ale scărilor şi teraselor neacoperite.

(5)Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,4.

(6)Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate conform alin. (2)-(5) cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în tabelul următor:

Zona în cadrul localităţii

Rangul localităţii

Crisan

Caraorman si Mila 23

 

IV

V

A

1,10

1,05

B

1,05

1,00

C

1,00

0,95

D

0,95

0,90

(7)În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (6) se reduce cu 0,10.

(8)Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(7), se reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează:

a)cu 50%, pentru clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;

b)cu 30%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani şi 100 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;

c)cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.

(9)În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost efectuată recepţia la terminarea lucrărilor. Renovarea majoră reprezintă acţiunea complexă care cuprinde obligatoriu lucrări de intervenţie la structura de rezistenţă a clădirii, pentru asigurarea cerinţei fundamentale de rezistenţă mecanică şi stabilitate, prin acţiuni de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, precum şi, după caz, alte lucrări de intervenţie pentru menţinerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte cerinţe fundamentale aplicabile construcţiilor, conform legii, vizând, în principal, creşterea performanţei energetice şi a calităţii arhitectural-ambientale şi funcţionale a clădirii. Anul terminării se actualizează în condiţiile în care, la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii creşte cu cel puţin 50% faţă de valoarea acesteia la data începerii executării lucrărilor.

Art.6. Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice


Art. 251: Calculul impozitului pentru persoane fizice
(1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.
(2) În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (3) valoarea impozabilă cea mai mare corespunzătoare tipului clădirii respective.
(3) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimate în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2, din tabelul următor:

(4) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite.
(5) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în tabelul următor:

(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.
(7) Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(6), se reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează:
a) cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
b) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
(8) În cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(7), se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia.
(81) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost efectuată recepţia la terminarea lucrărilor. Renovarea majoră reprezintă acţiunea complexă care cuprinde obligatoriu lucrări de intervenţie la structura de rezistenţă a clădirii, pentru asigurarea cerinţei fundamentale de rezistenţă mecanică şi stabilitate, prin acţiuni de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, precum şi, după caz, alte lucrări de intervenţie pentru menţinerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte cerinţe fundamentale aplicabile construcţiilor, conform legii, vizând, în principal, creşterea performanţei energetice şi a calităţii arhitectural-ambientale şi funcţionale a clădirii. Anul terminării se actualizează în condiţiile în care, la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii creşte cu cel puţin 25% faţă de valoarea acesteia la data începerii executării lucrărilor.
(9) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

  1. Pentru aplicarea prevederilor art. 457 din Codul fiscal, consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în cazul municipiului Bucureşti, adoptă anual hotărâri privind cota impozitului/taxei pe clădiri.
    29. Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza criteriilor şi valorilor prevăzute de art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, se au în vedere instalaţiile cu care este dotată clădirea, respectiv:
    a) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prezentate în coloana a doua din tabel acele clădiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalaţii de apă, de canalizare, electrice şi de încălzire, după cum urmează:
    (i)clădirea se consideră dotată cu instalaţie de apă dacă alimentarea cu apă se face prin conducte, dintr-un sistem de aducţiune din reţele publice sau direct dintr-o sursă naturală - puţ, fântână sau izvor - în sistem propriu;
    (ii)clădirea se consideră că are instalaţie de canalizare dacă este dotată cu conducte prin care apele menajere sunt evacuate în reţeaua publică;
    (iii)clădirea se consideră că are instalaţie electrică dacă este dotată cu cablaje interioare racordate la reţeaua publică sau la o sursă de energie electrică - grup electrogen, microcentrală, instalaţii eoliene, fotovoltaice sau microhidrocentrală;
    (iv)clădirea se consideră că are instalaţie de încălzire dacă aceasta se face prin intermediul agentului termic - abur sau apă caldă de la centrale electrice, centrale termice de cartier, termoficare locală sau centrale termice proprii - şi îl transmit în sistemul de distribuţie în interiorul clădirii, constituit din conducte şi radiatoare - calorifere, indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid, combustibil solid;
    b) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana a treia din tabel acele clădiri care nu se regăsesc în explicaţiile de la lit. a), respectiv cele care nu au niciuna dintre aceste instalaţii sau au doar una, două ori trei dintre ele.
    30. Menţiunea cu privire la existenţa sau inexistenţa instalaţiilor se face prin declaraţia contribuabilului.
    31. În situaţia în care, pe parcursul anului fiscal, o clădire încadrată pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana "Clădire fără instalaţii de apă, canalizare, electricitate sau încălzire (lei/m2)" din tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal face obiectul aplicării valorilor impozabile prevăzute în coloana a doua, ca efect al dotării cu toate cele patru instalaţii, modificarea impozitului pe clădiri se face începând cu anul fiscal următor celui în care a apărut această situaţie, contribuabilul având obligaţia depunerii unei noi declaraţii fiscale. În mod similar se procedează şi în situaţia în care la clădirea dotată cu toate cele patru instalaţii, pe parcursul anului fiscal, se elimină din sistemul constructiv oricare dintre aceste instalaţii.
    32. În cazul unei clădiri ai cărei pereţi exteriori sunt construiţi din materiale diferite, tipul clădirii va fi considerat cel corespunzător materialului care are ponderea cea mai mare, aşa cum reiese din proiectul care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, iar în lipsa acestuia pe baza declaraţiei pe propria răspundere a contribuabilului.
    33. Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităţi şi zone în cadrul acestora, atât pentru intravilan, cât şi pentru extravilan, încadrarea clădirilor urmează încadrarea terenurilor efectuată de către consiliile locale, avându-se în vedere precizările de la pct. 8 şi 9 din normele metodologice pentru aplicarea titlului IX din Codul fiscal.
    34. _
    (1) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri, care stă la baza calculului impozitului pe clădirile rezidenţiale datorat de persoanele fizice, rezultă din actul de proprietate sau din documentaţia cadastrală, iar în lipsa acestora, din schiţa/fişa clădirii sau din alte documente asemănătoare.
    (2) Dacă în documente este înscrisă suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, pentru determinarea impozitului pe clădiri nu se ia în calcul suprafaţa utilă şi, implicit, nu se aplică coeficientul de transformare.
    35. Pentru determinarea valorii impozabile în cazul în care clădirea are suprafeţe ce se încadrează în categoria E sau F din tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, impozitul pe clădiri pentru aceste suprafeţe se stabileşte distinct şi se cumulează cu impozitul calculat pentru celelalte suprafeţe.
    36. Pentru calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale, în cazul persoanelor fizice, se utilizează următoarele date:
    a) rangul localităţii unde se află situată clădirea;
    b) zona în cadrul localităţii;
    c) suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, iar dacă aceasta nu se cunoaşte, suprafaţa utilă:
    (i)cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al acesteia; sau
    (ii)în cazul în care clădirea nu poate fi efectiv măsurată pe conturul exterior, suprafaţa utilă a clădirii înmulţită cu coeficientul de transformare de 1,4;
    d) tipul clădirii şi instalaţiile cu care este dotată aceasta, pentru încadrarea în tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal;
    e) amplasarea apartamentului într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente;
    f) anul terminării clădirii sau anul în care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor de renovare majoră;
    g) folosinţa clădirii, respectiv în scop rezidenţial sau în scop nerezidenţial;
    h) cotele adiţionale şi majorările stabilite pentru impozitul pe clădiri, în condiţiile art. 489 din Codul fiscal.
    37. Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2016, în cazul unei clădiri rezidenţiale aflate în proprietate unei persoane fizice:
    37.1. A. Date despre clădire:
    a) rangul localităţii: III;
    b) zona în cadrul localităţii: C;
    c) suprafaţa utilă: 67 m2;
    d) tipul clădirii: cu pereţi din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalaţii (apă, canalizare, electrică şi de încălzire);
    e) apartament amplasat într-un bloc cu 7 etaje şi mai mult de 8 apartamente;
    f) anul terminării clădirii: 1951; nu s-au efectuat lucrări de renovare majoră;
    g) clădirea este folosită în scop rezidenţial;
    h) consiliul local a hotărât pentru anul 2016 o cotă adiţională de 15%.
    37.2. B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, aşa cum rezultă din aplicarea art. 457 din Codul fiscal:
    a) se determină suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, prin înmulţirea suprafeţei utile cu coeficientul de transformare de 1,4:
    67 m2 x 1,4 = 93,8 m2;
    b) se determină valoarea impozabilă a acestei clădiri:
    (i)suprafaţa construită desfăşurată prevăzută la lit. a) se înmulţeşte cu valoarea impozabilă a clădirii cu pereţi din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalaţii, astfel:
    93,8 m2 x 1.000 lei/m2 = 93.800 lei;
    (ii)se identifică coeficientul de corecţie din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6) din Codul fiscal, corespunzător zonei C şi rangului III, respectiv 2,10, care se diminuează cu 0,1 conform art. 457 alin. (7) din Codul fiscal:
    93.800 lei x 2 = 187.600 lei;
    (iii)vechimea clădirii este cuprinsă între 50 de ani şi 100 de ani, astfel că valoarea impozabilă se reduce cu 30%, conform art. 457 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal:
    187.600 lei x 30% = 56.280 lei 187.600 lei - 56.280 lei = 131.320 lei;
    (iv)se determină impozitul pe clădiri anual:
    131.320 lei x 0,1% = 131,32 lei;
    (v)având în vedere hotărârea consiliului local de instituire a unei cote adiţionale de 15%, impozitul determinat la pct. iv se majorează cu acest procent sau pentru uşurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulţeşte cu 1,15 respectiv:
    131,32 lei x 1.15 = 151,018 lei.
    Potrivit pct. 11 lit. n) din normele metodologice de aplicare a titlului IX, fracţiunea de 0,018 lei se neglijează, fiind sub 50 de bani, iar impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjeşte la 151 lei.


1.
Pentru determinarea impozitului pe clădiri datorat de persoana fizică, nivelul impozitului se stabileşte potrivit hotărârii Consiliului local. În cazul municipiului Bucureşti, impozitele locale se stabilesc prin hotărâre a Consiliului General.

(1)Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% asupra valorii care poate fi:

a)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;

a)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă;

b)valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;

c)valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.

(2)Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

(3)În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art.5 din prezenta anexa.

  1. Pentru stabilirea impozitului pe clădiri conform art. 458 şi art. 460 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul depune la organul fiscal local o declaraţie la care anexează un raport de evaluare, valoarea impozabilă a clădirii este considerată a fi cea care rezultă din raportul de evaluare, chiar şi în situaţia în care clădirea a fost finalizată sau dobândită în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, în cazul persoanelor fizice, respectiv în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, în cazul persoanelor juridice.
    39. _
    (1) Rapoartele de evaluare se întocmesc de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării şi reflectă valoarea clădirii la data de 31 decembrie a anului anterior anului de referinţă şi nu se înregistrează în evidenţele contabile.
    (2) În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare se depun în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referinţă.
    (3) Începând cu luna iunie a anului 2016, organele fiscale locale comunică Ministerului Finanţelor Publice, până la data de 15 a fiecărei luni, informaţiile din rapoartele de evaluare depuse de contribuabili, în vederea introducerii acestora într-un registru electronic. Registrul electronic se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice şi poate fi consultat de orice persoană. Instrucţiunile de completare, organizare şi exploatare a registrului electronic se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
    40. Rapoartele de evaluare în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pot fi verificate de autorităţile locale în conformitate cu standardele de evaluare în vigoare la data evaluării.
    41. Din punct de vedere fiscal, se consideră ca fiind activităţi din domeniul agricol numai cele care corespund activităţilor corespunzătoare grupelor 011-016 din Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN.
    42. Din punct de vedere fiscal, se consideră ca fiind utilizate pentru activităţi din domeniul agricol numai acele clădiri folosite în exclusivitate pentru activităţile care corespund grupelor 011-016 din Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN.

Art.7. Calculul impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice

(1)În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art.5 din prezenta anexa, cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform art.6 din prezenta anexa.

(2)În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art.5 din prezenta anexa.

(3)Dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate distinct, se aplică următoarele reguli:

a)în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art.5 din prezenta anexa;

b)în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art.6 din prezenta anexa.

 

Capitolul IV. Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

  1. Pentru clădirile cu destinaţie mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, la adresa cărora este înregistrat un domiciliu fiscal, la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457 din Codul fiscal.
    44. În cazul unei clădiri cu destinaţie mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, unde se desfăşoară o activitate economică, atunci când suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial rezultă din documentaţia cadastrală, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeţei folosite în scop rezidenţial, calculat potrivit art. 457 din Codul fiscal, cu impozitul aferent suprafeţei folosite în scop nerezidenţial, calculat potrivit art. 458 din Codul fiscal.
    45. Delimitarea suprafeţelor pentru stabilirea impozitului, în funcţie de destinaţia rezidenţială sau nerezidenţială, rezultă din documentul anexat la declaraţia depusă de contribuabil la organul fiscal local competent, care poate fi, după caz:
    a) contractul de închiriere, în care se precizează suprafaţa transmisă pentru desfăşurarea activităţii economice;
    b) contractul de comodat încheiat conform art. 2.146-2.157 din Codul civil, în care se precizează suprafaţa în care se precizează suprafaţa transmisă pentru desfăşurarea activităţii economice;
    c) autorizaţia de construire şi/sau de desfiinţare, după caz, privind schimbarea de destinaţie a clădirii, în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    d) documentaţia cadastrală;
    e) orice documente doveditoare, altele decât cele prevăzute la lit. a)-d);
    f) declaraţia pe propria răspundere a proprietarului clădirii înregistrată la organul fiscal, în cazul în care nu există alte documente doveditoare.
    46. În aplicarea prevederilor art. 459 alin. (1) din Codul fiscal, pentru calculul impozitului/taxei pe clădiri atunci când suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial rezultă din alte documente decât din documentaţia cadastrală şi au fost puse la dispoziţia organului fiscal prin declaraţia pe propria răspundere a proprietarului se efectuează următoarele operaţiuni:
    a) se determină suprafaţa construită desfăşurată a clădirii. Suprafaţa construită desfăşurată a clădirii care nu poate fi măsurată pe conturul exterior se stabileşte prin măsurarea suprafeţei utile, delimitată de conturul interior al încăperilor, iar rezultatul se înmulţeşte cu coeficientul de transformare de 1,4;
    b) se determină suprafaţa construită desfăşurată a încăperilor care sunt folosite în scop nerezidenţial;
    c) se determină cota procentuală din clădire care corespunde încăperilor care sunt folosite în scop nerezidenţial, prin împărţirea suprafeţei prevăzute la lit. b) la suprafaţa prevăzută la lit. a);
    d) se determină valoarea încăperilor care sunt folosite în scop nerezidenţial, prin înmulţirea valorii clădirii rezultată dintr-un raport de evaluare nerezidenţial, cu cota procentuală determinată la lit. c);
    e) se determină impozitul pe clădiri corespunzător încăperilor care sunt folosite în scop rezidenţial, în conformitate cu prevederile art. 457 din Codul fiscal;
    f) se determină impozitul pe clădiri corespunzător încăperilor care sunt folosite în scop nerezidenţial, în conformitate cu prevederile art. 458 din Codul fiscal;
    g) se determină impozitul total, prin însumarea impozitului determinat la lit. e) cu impozitul determinat la lit. f) şi aplicarea rotunjirilor, conform pct. 11 lit. n) din prezentele norme.

    (1) În aplicarea prevederilor art. 459 alin. (3) din Codul fiscal, pentru calcularea impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, unde este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea economică, iar suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi nerezidenţial nu sunt evidenţiate distinct, impozitul se calculează conform art. 458 din Codul fiscal dacă există cheltuieli cu utilităţile înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică. În cazul în care nu există cheltuieli cu utilităţile înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul se calculează conform prevederilor art. 457 din Codul fiscal.
    (2) Prin sintagma «cheltuieli cu utilităţile» se înţelege: cheltuieli comune aferente imobilului, cheltuieli cu energia electrică, gazele naturale, cheltuieli de termoficare, apă şi canalizare.
    47. Pentru aplicarea art. 460 alin. (4) din Codul fiscal, pentru calcularea impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă, aflate în proprietatea persoanelor juridice, valoarea aferentă suprafeţelor folosite în scop rezidenţial şi valoarea suprafeţelor folosite în scop nerezidenţial se stabilesc în funcţie de ponderea acestora în suprafaţa construită desfăşurată totală a clădirii.
    48. Exemple de calcul al impozitului datorat pentru anul 2016, în cazul unei clădiri cu destinaţie mixtă, aflată în proprietatea unei persoane fizice, când se cunosc suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi în scop nerezidenţial:
    48.1. A. Date despre clădire:
    a) rangul localităţii: 0;
    b) zona în cadrul localităţii: B;
    c) suprafaţa utilă a clădirii: 190 m2, din care 90 m2 cu destinaţie rezidenţială şi 100 m2 cu destinaţie nerezidenţială;
    d) tipul clădirii: cu cadre din beton armat, dotată cu toate cele patru instalaţii;
    e) data construcţiei: 2000;
    f) cotele de impozitare stabilită prin hotărâre a consiliului local pentru 2016: pentru clădirile rezidenţiale 0,1%, iar pentru clădirile nerezidenţiale 1%;
    g) pentru anul 2016, consiliul local nu a stabilit cote adiţionale la impozitul pe clădiri.
    48.2. B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, aşa cum rezultă din aplicarea art. 459 din Codul fiscal:
    a) se determină impozitul aferent suprafeţei folosite în scop rezidenţial:
    (i)se determină suprafaţa construită desfăşurată prin înmulţirea suprafeţei utile cu coeficientul de transformare de 1,4:
    90 m2 x 1,4 = 126 m2;
    (ii)se determină valoarea impozabilă a suprafeţei rezidenţiale: suprafaţa construită desfăşurată prevăzută la pct. 1.1 se înmulţeşte cu valoarea impozabilă a clădirii cu cadre de beton armat, dotată cu toate cele patru instalaţii, astfel:
    126 m2 x 1.000 lei/m2 = 126.000 lei;
    (iii)se identifică coeficientul de corecţie din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6) din Codul fiscal, corespunzător zonei B şi rangului 0, respectiv 2,50:
    126.000 lei x 2,50 = 315.000 lei;
    (iv)se calculează impozitul pe clădiri pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial:
    315.000 lei x 0,1% = 315 lei;
    b) se determină impozitul aferent suprafeţei folosite în scop nerezidenţial:
    (i)valoarea la 31 decembrie 2015 a clădirii reiese dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat şi este de 650.000 lei;
    (ii)se calculează cota procentuală din clădire care corespunde suprafeţei folosite în scop nerezidenţial:
    (100 m2 x 1,4)/(190 m2 x 1,4) = 52,63%;
    (iii)se determină valoarea suprafeţei folosite în scop nerezidenţial, prin înmulţirea valorii clădirii cu cota procentuală determinată la pct. (ii):
    650.000 lei x 52,63% = 342.095 lei;
    (iv)se calculează impozitul pe clădiri pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial:
    342.095 lei * 1% = 3.420,95 lei;
    c) impozitul total anual pentru clădirea cu folosinţă mixtă se calculează prin însumarea impozitului determinat la lit. a) cu cel determinat la lit. b):
    315 lei + 3.420,95 lei = 3.735,95 lei,
    care se rotunjeşte la 3.736 lei;
    d) dacă valoarea suprafeţei folosite în scop nerezidenţial nu reiese dintr-un raport de evaluare sau dintr-un act doveditor al transferului dreptului de proprietate încheiat în ultimii 5 ani anteriori anului 2016, respectiv 2011-2015, impozitul aferent se calculează conform art. 458 alin. (4), astfel:
    (i)se determină suprafaţa construită desfăşurată prin înmulţirea suprafeţei utile cu coeficientul de transformare de 1,4:
    100 m2 x 1,4 = 140 m2;
    (ii)se determină valoarea impozabilă a suprafeţei rezidenţiale: suprafaţa construită desfăşurată prevăzută la pct. (i) se înmulţeşte cu valoarea impozabilă a clădirii cu cadre de beton armat, dotată cu toate cele patru instalaţii, astfel:
    140 m2 x 1.000 lei/m2 = 140.000 lei;
    (iii)se identifică coeficientul de corecţie din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6) din Codul fiscal, corespunzător zonei B şi rangului 0, respectiv 2,50:
    140.000 lei x 2,50 = 350.000 lei;
    (iv)se calculează impozitul pe clădiri pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial, prin aplicarea cotei de 2%, prevăzute la art. 458 alin. (4):
    350.000 lei x 2% = 7.000 lei;
    e) impozitul total anual pentru clădirea cu folosinţă mixtă se calculează prin însumarea impozitului determinat la lit. a) cu cel determinat la lit. d):
    315 lei + 7.000 lei = 7.315 lei.

Art.8. Calculul impozitului/taxei pe clădirile rezidentiale, nerezidentiale si mixte deţinute de persoanele juridice

(1)Pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.

(2)Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 1,3% asupra valorii impozabile a clădirii.

(3)Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

(4)În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform alin. (1), cu impozitul calculat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform alin. (2) sau (3).

(5)Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:

a)ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;

b)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

c)valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;

d)valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior;

e)în cazul clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

f)în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii şi comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz.

(6)Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării.

(6)Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă.

(7)Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul clădirilor care aparţin persoanelor faţă de care a fost pronunţată o hotărâre definitivă de declanşare a procedurii falimentului. Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul clădirilor care sunt scutite de plata impozitului/taxei pe cladiri.

(8)În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.

(9)În cazul în care proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, diferenţa de taxă faţă de cea stabilită conform alin. (1) sau (2), după caz, va fi datorată de proprietarul clădirii.

            Capitolul V. Declararea, dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor


Art. 253: Calculul impozitului datorat de persoanele juridice
(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
(2) Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
(31) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligaţia să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.
(4) În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.
(51) În cazul clădirilor care aparţin persoanelor juridice care aplică Standardele internaţionale de raportare financiară şi aleg ca metodă de evaluare ulterioară modelul bazat pe cost, valoarea impozabilă a acestora este valoarea rezultată din raportul de evaluare emis de un evaluator autorizat, depus la compartimentul de specialitate al administraţiei publice locale.
(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:
a) 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
b) 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.
(61) Cota impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
(7)În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe clădiri se datorează de locatar;
b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea din contract a clădirii, aşa cum este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform prevederilor legale în vigoare;
c) în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe clădiri este datorat de locator.
(8) Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deţinută de o persoană juridică aflată în funcţiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.
(9) Cota de impozit pentru clădirile cu destinaţie turistică ce nu funcţionează în cursul unui an calendaristic este de minimum 5% din valoarea de inventar a clădirii, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
(10) Sunt exceptate de la prevederile alin. (9) structurile care au autorizaţie de construire în perioada de valabilitate, dacă au început lucrările în termen de cel mult 3 luni de la data emiterii autorizaţiei de construire.

Art.9. (1)Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

(2)În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(3)Pentru clădirile nou-construite, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

a)pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

b)pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;

c)pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri.

(4)Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire.

(5)În cazul în care dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul va fi datorat de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.

(6)În cazul extinderii, îmbunătăţirii, desfiinţării parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, inclusiv schimbarea integrală sau parţială a folosinţei, precum şi în cazul reevaluării unei clădiri, care determină creşterea sau diminuarea impozitului, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data modificării respective şi datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(6)În cazul extinderii, îmbunătăţirii, desfiinţării parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, inclusiv schimbarea integrală sau parţială a folosinţei, care determină creşterea sau diminuarea valorii impozabile a clădirii cu mai mult de 25%, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data modificării respective, şi datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(7)În cazul desfiinţării unei clădiri, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data demolării sau distrugerii şi încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, inclusiv în cazul clădirilor pentru care nu s-a eliberat autorizaţie de desfiinţare.

(8)Dacă încadrarea clădirii în funcţie de rangul localităţii şi zonă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe clădiri, impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(9)În cazul clădirilor la care se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele rezultate din lucrările de cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care se înregistrează la organul fiscal local lucrarea de cadastru, ca anexă la declaraţia fiscală.

(10)În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:

a)impozitul pe clădiri se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost încheiat contractul;

b)în cazul încetării contractului de leasing, impozitul pe clădiri se datorează de locator, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing;

c)atât locatorul, cât şi locatarul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a cărui rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data finalizării contractului de leasing sau a încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoţită de o copie a acestor documente.

(11)Taxa pe clădiri se datorează pe perioada valabilităţii contractului prin care se constituie dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă. În cazul contractelor care prevăd perioade mai mici de un an, taxa se datorează proporţional cu intervalul de timp pentru care s-a transmis dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă.

(11)În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unui contract de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mari de o lună, titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia depunerii unei declaraţii la organul fiscal local până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractului.

(12)Persoana care datorează taxa pe clădiri are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, până la data de 25 a lunii următoare celei în care intră în vigoare contractul prin care se acordă dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă, la care anexează o copie a acestui contract.

(12)În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractelor, la care anexează o situaţie centralizatoare a acestor contracte.

(13)În cazul unei situaţii care determină modificarea taxei pe clădiri datorate, persoana care datorează taxa pe clădiri are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat situaţia respectivă.

(14)Declararea clădirilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

(15)Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe clădiri.

            Capitolul.VI Plata impozitului/taxei


Art. 254: Dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor
(1) În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită.
(2) În cazul unei clădiri care a fost înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.
(4) În cazul extinderii, îmbunătăţirii, distrugerii parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.
(5) Orice persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii.
(6) Orice persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligaţia să depună o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.
(61) Declararea clădirilor pentru stabilirea impozitului aferent nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.
(8) Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;
b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri.
(9) Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire.

  1. Organul fiscal local are obligaţia înregistrării în evidenţele fiscale a rezidenţei proprietarilor clădirilor, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
    50. În aplicarea prevederilor art. 461 din Codul fiscal, prin expresia clădire dobândită se înţelege orice clădire intrată în proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice, precum şi orice clădire aflată în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale pentru care o persoană de drept privat deţine dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori de folosinţă.
    51. În cazul clădirilor dobândite/înstrăinate prin acte între vii, translative ale dreptului de proprietate, data dobândirii/înstrăinării este cea menţionată în actul respectiv.
    52. În cazul clădirilor dobândite prin hotărâri judecătoreşti, data dobândirii este data rămânerii definitive şi irevocabile/definitive şi executorii a hotărârii judecătoreşti, după caz.
    53. Pentru aplicarea art. 458 alin. (1) lit. c) şi art. 460 alin. (5) lit. d), în cazul în care valoarea clădirii nu se evidenţiază distinct în actele prin care se dobândeşte/înstrăinează dreptul de proprietate, impozitul pe clădiri se va stabili la valoarea totală din actul respectiv. De exemplu, în cazul unui contract de vânzare-cumpărare a unei clădiri şi a unui teren, în sumă totală de 300.000 lei, în care nu este identificată distinct valoarea clădirii, impozitul pe clădiri se va calcula asupra valorii de 300.000 lei.
    54. Structurile de specialitate cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii din aparatul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, denumite în continuare structuri de specialitate, întocmesc procesele-verbale prevăzute la art. 461 alin. (3) din Codul fiscal, care servesc la înregistrarea în evidenţele fiscale, în registrele agricole sau în orice alte evidenţe cadastrale, după caz, precum şi la determinarea impozitului pe clădiri.
    55. _
    (1) În cazul unei clădiri executate fără autorizaţie de construire şi nedeclarate de deţinătorul acesteia, organul fiscal local poate înregistra clădirea în evidenţe, în vederea impunerii, pe baza procesului-verbal de constatare întocmit de structurile de specialitate.
    (2) Impozitul pe clădirile menţionate la alin. (1) se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor edificării clădirii, în limita termenului de prescripţie. În cazul în care data edificării este anterioară anului 2016, impozitul pe clădiri datorat până la 31 decembrie 2015 inclusiv, se stabileşte în conformitate cu prevederile legale în vigoare până la această dată.
    (3) În înţelesul alin. (2), data edificării se stabileşte în baza unui proces-verbal de constatare întocmit de organul fiscal local. Procesul-verbal de constatare se întocmeşte şi în cazul contribuabililor care declară o clădire ce a fost executată fără autorizaţie de construire.
    56. Contribuabilii, persoane fizice şi persoane juridice, sunt obligaţi sa depună declaraţii, chiar dacă beneficiază de reducere sau de scutire la plata impozitului/taxei pe clădiri, ori pentru clădirile respective nu se datorează impozit/taxă pe clădiri.
    57. În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială se află clădirea, în termen de 30 de zile după cum urmează:
    a) pentru o clădire dobândită prin acte translative ale dreptului de proprietate, de la data menţionată în act;
    b) pentru o clădire dobândită prin hotărâre judecătorească, de la data rămânerii definitive şi irevocabile/definitive şi executorii a hotărârii judecătoreşti, după caz;
    c) pentru o clădire care face obiectul unui contract de fiducie, de la data prevăzută în contract;
    d) pentru o clădire nou-construită, de la data dobândirii, aşa cum este prevăzută la art. 461 alin. (3) din Codul fiscal;
    e) pentru o clădire care a fost extinsă, îmbunătăţită, desfiinţată parţial sau care a suferit altfel de modificări, de la data la care au avut loc aceste modificări, dacă acestea au condus la modificarea valorii impozabile a clădirii cu mai mult de 25%;
    f) pentru o clădire a cărei folosinţă a fost schimbată integral sau parţial, de la data acestei schimbări; dacă schimbarea folosinţei reiese dintr-un contract de închiriere, de comodat sau de alt tip, de la data prevăzută în contract;
    g) pentru o clădire desfiinţată, de la data demolării sau distrugerii.
    58. Impozitul pe clădiri se stabileşte pe baza declaraţiilor prevăzute la pct. 57, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor.
    59. În vederea stabilirii taxei pe clădiri, declaraţia se depune la organul fiscal local în a cărui rază teritorială se află clădirea, până la data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a contractului de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă, după cum urmează:
    a) de către titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care nu este persoană de drept public, în cazul contractelor care se referă la perioade mai mari de o lună, chiar dacă acesta retransmite dreptul de administrare, închiriere, folosinţă sau concesiune asupra clădirii altor persoane care nu sunt de drept public;
    b) de către persoana de drept public care transmite unor entităţi, care nu sunt de drept public, dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, în cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună.
    60. _
    (1) În declaraţia privind taxa pe clădiri, contribuabilul va menţiona destinaţia finală a clădirii. În cazul în care un contribuabil (A) transmite ulterior dreptul de administrare, închiriere, folosinţă sau concesiune asupra clădirii unui contribuabil (B), contribuabilul (B) îi va comunica contribuabilului (A) modificarea destinaţiei clădirii, pentru a fi declarată de contribuabilul (A) la organul fiscal competent.
    (2) La declaraţia privind taxa pe clădiri se vor anexa copii ale documentului prin care se transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă. Dacă valoarea clădirii/încăperii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu reiese din acest document, la declaraţie se anexează şi un document din care reiese valoarea clădirii/încăperii respective.
    61. Contribuabilii au obligaţia să depună declaraţii în termen de 30 de zile de la data apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:
    a) intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;
    b) intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului/taxei pe clădiri;
    c) intervin schimbări privind numele şi prenumele, în cazul contribuabilului - persoană fizică sau schimbări privind denumirea, în cazul contribuabilului - persoană juridică.

Art.10. (1)Impozitul/taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie, inclusiv.

(2)Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de 10%.

(3)Impozitul pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată.

(4)În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, prevederile alin. (2) şi (3) se referă la impozitul pe clădiri cumulat.

(5)Taxa pe clădiri se plăteşte lunar, până la data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului prin care se transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă.

(5)În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se plăteşte lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de folosinţă.

(6)În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă colectează taxa pe clădiri de la concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă şi o varsă lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.


Art. 294: Sancţiuni
(1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;
b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290.
c) nerespectarea prevederilor art. 254 alin. (7), ale art. 259 alin. (61) şi ale art. 264 alin. (5), referitoare la înstrăinarea, înregistrarea/radierea bunurilor impozabile, precum şi la comunicarea actelor translative ale dreptului de proprietate;
d) refuzul de a furniza informaţii sau documente de natura celor prevăzute la art. 2951, precum şi depăşirea termenului de 15 zile lucrătoare de la data solicitării acestora.
(3) Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei, iar cele de la alin. (2) lit. b)-d), cu amendă de la 200 lei la 500 lei.

IMPOZITUL SI TAXA PE TEREN –  persoane fizice si persoane juridice

Capitolul I. Reguli generale

Art.1. (1)Persoanele fizice si persoanele juridice care au în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care legea prevede altfel.

(2)Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, în condiţii similare impozitului pe teren.

(2)Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe teren, care se datorează de concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren. În cazul transmiterii ulterioare altor entităţi a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă asupra terenului, taxa se datorează de persoana care are relaţia contractuală cu persoana de drept public.

(3)Impozitul pe teren, precum şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul.

(4)Taxa pe teren se plăteşte proporţional cu perioada pentru care este constituit dreptul de concesionare, închiriere, administrare ori folosinţă.

(4)În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se stabileşte proporţional cu numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă. Pentru fracţiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporţional cu numărul de zile din luna respectivă.

(5)În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe teren se datorează proporţional cu numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.

(6)Pe perioada în care pentru un teren se plăteşte taxa pe teren, nu se datorează impozitul pe teren.

(7)În cazul în care pentru o suprafaţă de teren proprietate publică sau privată a statului ori a unităţii administrativ-teritoriale se datorează impozit pe teren, iar în cursul unui an apar situaţii care determină datorarea taxei pe teren, diferenţa de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa se compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.

(8)În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

 

Capitolul II. Scutiri/reduceri la plata impozitului/taxei pe teren

Art. 256: Reguli generale
(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum şi taxa pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
(3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.
(4) În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe, persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. în cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.
(5) În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar.
(6) În cazul în care contractul de leasing încetează, altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este datorat de locator.

  1. Impozitul pe teren este anual şi se datorează începând cu data de 1 ianuarie, până la data de 31 decembrie a anului fiscal.
    64. Impozitul pe teren se determină pentru un an fiscal conform situaţiei existente la data de 31 decembrie a anului anterior.
    65. (1) Impozitul pe teren este datorat de:
    a) titularul dreptului de proprietate asupra terenului la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, indiferent unde este situat terenul în România şi de categoria de folosinţă, în intravilan sau extravilan;
    b) locatar, în cazul în care terenul face obiectul unui contract de leasing financiar la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent;
    c) fiduciar, în cazul în care terenul face parte dintr-un patrimoniu fiduciar la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, conform art. 488 din Codul fiscal.
    (2) Se consideră proprietari de terenuri şi acei contribuabili cărora, în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, li s-a constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz, de la data punerii în posesie constatată prin procese-verbale, fişe sau orice alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, chiar dacă nu este emis titlul de proprietate.
    66. _
    (1) Taxa pe teren se datorează de persoanele fizice sau persoanele juridice, altele decât cele de drept public, care deţin dreptul de închiriere, administrare, folosinţă sau concesiune, stabilit în condiţiile legii.
    (2) Taxa pe teren se stabileşte proporţional cu perioada din an pentru care se constituie dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă.
    (3) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) transmit ulterior dreptul de închiriere, administrare, folosinţă sau concesiune asupra terenului, taxa pe teren se datorează de prima persoană de drept privat care are relaţia contractuală cu persoana de drept public şi se calculează în mod similar impozitului pe teren, în conformitate cu prevederile art. 465 din Codul fiscal.
    67. (1) Taxa pe teren se stabileşte proporţional cu perioada din an pentru care se constituie dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă.
    (2) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la intervale de timp mai mari de o lună, se aplică următoarele reguli:
    a) taxa pe teren se datorează de concesionar, locatar, administrator sau utilizator, după caz;
    b) taxa se calculează proporţional cu numărul de luni prevăzute în contract; pentru fracţiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporţional cu numărul de zile;
    c) titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, după caz, are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a contractului;
    d) titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, după caz, are obligaţia să plătească taxa pe teren la bugetul local, lunar, până la data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.
    (3) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de închiriere care se referă la intervale de timp mai mici de o lună, se aplică următoarele reguli:
    a) taxa pe teren se datorează de locatar, concesionar, administrator sau utilizator;
    b) taxa se calculează proporţional cu numărul de zile sau de ore, după caz, prevăzute în contract; fracţiunile de oră se rotunjesc la oră;
    c) persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, după caz, depune o declaraţie la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare intrării în vigoare a contractului;
    d) persoana juridică de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă colectează taxa pe teren de la concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare ori folosinţă şi o varsă lunar până la data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.
    68. În cazul în care terenul, proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, este închiriat, concesionat sau arendat în baza unui contract de închiriere, de concesiune ori de arendare, după caz, impozitul pe teren se datorează de către proprietar, cu excepţia cazurilor prevăzute la pct. 66.
    69. _
    (1) Dacă un teren se află în proprietatea comună a două sau mai multor persoane, la stabilirea impozitului datorat se au în vedere următoarele:
    a) cotele-părţi sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară. Fiecare dintre coproprietari datorează un impozit egal, rezultat în urma împărţirii impozitului datorat pentru întregul teren;
    b) în cazul în care cotele-părţi din dreptul de proprietate asupra terenului sunt determinate, fiecare coproprietar datorează impozitul corespunzător cotei-părţi deţinute.
    (2) În organizarea evidenţei fiscale organul fiscal reflectă dreptul de proprietate în cote-părţi pe baza actelor doveditoare. Evidenţa respectivă nu are implicaţii cu privire la datorarea şi plata obligaţiilor fiscale.
    (3) În cazul existenţei a doi sau mai mulţi coproprietari, în actele administrative fiscale se vor indica şi ceilalţi coproprietari, cu caracter informativ.
    (4) Organul fiscal local are obligaţia înregistrării în evidenţele fiscale a rezidenţei proprietarilor terenurilor, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
    70. _
    (1) Pentru suprafeţele de teren acoperite de o clădire se datorează impozit/taxa pe teren.
    (2) Prin sintagma suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire se înţelege suprafaţa construită la sol a clădirilor.

Art.2. Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru:

a)terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice sau agrement;

b)terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;

c)terenurile fundaţiilor înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

d)terenurile aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial şi asociaţiilor religioase, precum şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia suprafeţelor care sunt folosite pentru activităţi economice;

e)terenurile aparţinând cimitirelor şi crematoriilor;

f)terenurile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia suprafeţelor care sunt folosite pentru activităţi economice care generează alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare, servirea meselor pentru preşcolari, elevi sau studenţi şi cazarea acestora, precum şi clădirile utilizate de către creşe, astfel cum sunt definite şi funcţionează potrivit Legii nr. 263/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

g)terenurile unităţilor sanitare publice, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;

h)terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza avizului privind categoria de folosinţă a terenului, emis de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară;

i)terenurile folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;

  1. Terenurile utilizate pentru exploatările din subsol pot face parte din categoria celor pentru care nu se datorează impozit pe teren, prevăzute la art. 464 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal numai dacă acestea sunt încadrate ca atare, prin hotărâre a consiliilor locale.

j)terenurile degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestora;

  1. Pentru încadrarea terenurilor degradate sau poluate incluse în perimetrul de ameliorare, prevăzute la art. 464 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, se au în vedere prevederile din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările ulterioare, şi din Hotărârea Guvernului nr. 1.257/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialişti, constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare.

k)terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură;

l)terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de siguranţă a acestora, precum şi terenurile ocupate de piste şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;

m)terenurile pe care sunt amplasate elementele infrastructurii feroviare publice, precum şi cele ale metroului;

n)terenurile din parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice, precum şi cele utilizate de incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;

o)terenurile aferente capacităţilor de producţie care sunt în sectorul pentru apărare cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;

p)terenurile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, în calitate de fondator unic, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

q)terenurile instituţiilor sau unităţilor care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

r)terenurile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război şi a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;

  1. 731. În aplicarea prevederilor art. 464 alin. (1) lit. r), s), t), u) din Codul fiscal, în cazul terenurilor aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe teren se acordă corespunzător cotei-părţi din dreptul de proprietate asupra terenului.

s)terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

s)terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art.1 si 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a persoanelor fizice prevăzute la art.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

prevederi din punctul 73. din titlul IX, capitolul III, sectiunea 2 (Norme Metodologice din 2016) la data 21-Mar-2016 pentru Art. 464, alin. (1), litera S. din titlul IX, capitolul III


  1. 731. În aplicarea prevederilor art. 464 alin. (1) lit. r), s), t), u) din Codul fiscal, în cazul terenurilor aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe teren se acordă corespunzător cotei-părţi din dreptul de proprietate asupra terenului.

t)terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat şi a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali, pe perioada in care au in ingrijire, supraveghere si intretinere persoane cu handicap grav sau accentuat si persoane incadrate in gradul I de invaliditate;

  1. În aplicarea prevederilor art. 464 alin. (1) lit. t) din Codul fiscal, scutirea de impozit/taxa pe teren se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor depunerii documentelor doveditoare, proporţional cu numărul de luni menţionate în certificat.
  1. 731. În aplicarea prevederilor art. 464 alin. (1) lit. r), s), t), u) din Codul fiscal, în cazul terenurilor aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe teren se acordă corespunzător cotei-părţi din dreptul de proprietate asupra terenului.

u)terenurile aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 2 lit. a), c)-e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

  1. 731. În aplicarea prevederilor art. 464 alin. (1) lit. r), s), t), u) din Codul fiscal, în cazul terenurilor aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe teren se acordă corespunzător cotei-părţi din dreptul de proprietate asupra terenului.

v)terenurile destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, cele destinate depozitării şi administrării arhivei, precum şi terenurile afectate funcţionării Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale;

w)suprafeţele de fond forestier, altele decât cele proprietate publică, pentru care nu se reglementează procesul de producţie lemnoasă, cele certificate, precum şi cele cu arborete cu vârsta de până la 20 de ani;

  1. Facilităţile fiscale menţionate la art. 464 alin. (1) lit. w) din Codul fiscal se acordă tuturor suprafeţelor de fond forestier certificate, tuturor arboretelor cu vârsta de până la 20 de ani aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice.
  1. Prin sintagma suprafeţe de fond forestier certificate se înţelege suprafeţele de fond forestier aflate în proprietate, în conformitate cu actele de proprietate sau cu documentele cadastrale, după caz.

x)terenurile deţinute sau utilizate de către întreprinderile sociale de inserţie;

y)terenurile aflate în proprietatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu statut de utilitate publică, precum şi cele închiriate, concesionate sau primite în administrare ori în folosinţă de acestea de la o instituţie sau o autoritate publică, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

z)suprafetele construite ale terenurilor aferente cladirilor clasate ca monumente istorice, de arhitectura sau arheologice, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, care au fatada stradala si/sau principal renovata sau reabilitata conform prevederilor Legii nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia terenurilor care sunt folosite pentru activitati economice.

Art.3. (1)Consiliul local al comunei Crisan acorda reducerea la plata impozitului pe teren datorat de persoanele fizice pentru:

a)terenurile persoanelor care domiciliază şi locuiesc efectiv în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare;

(2) Reducerea de la plata impozitului, stabilită conform alin. (1), se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.

Art.4. Impozitul pe terenurile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice cu caracter sezonier, pe o durată de cel mult 6 luni în cursul unui an calendaristic, se reduce cu 50%. Reducerea se aplică în anul fiscal următor celui în care este îndeplinită această condiţie.

 

Capitolul III. Calculul impozitului/taxei pe teren

  1. (1) În aplicarea art. 464 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata impozitului/taxei pe teren se acordă pe baza documentelor doveditoare, valabile la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, care atestă situaţia respectivă, cu excepţia contribuabililor care sunt deja cuprinşi în baza de date a unităţii administrativ-teritoriale.
    (2) Diferenţele de impozit/taxă pe teren se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget sau se restituie în anul fiscal în care contribuabilul depune documentele justificative sau organul fiscal local constată încadrarea în situaţiile menţionate la art. 464 alin. (1) din Codul fiscal.

 (1)Impozitul/Taxa pe teren se stabileşte luând în calcul suprafaţa terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

(2)În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, impozitul/taxa pe teren se stabileste prin inmultirea suprafetei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

Zona în cadrul localităţii

Impozitul/taxa pe terenurile amplasate in intravilan – terenuri cu constructii – art.465 alin.(2) din Legea nr.227/2015

Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi aplicate in anul fiscal 2019

- lei/ha -

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015 – (%)

Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi aplicabile in anul fiscal 2020

- lei/ha -

Crisan

IV

Caraorman si Mila 23

V

Crisan

IV

Caraorman si Mila 23

V

Crisan

IV

Caraorman si Mila 23

V

A

721

577

4,6

4,6

754

604

B

721

577

4,6

4,6

754

604

C

721

577

4,6

4,6

754

604

D

705

361

4,6

4,6

737

378

(3)În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4), iar acest rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la alin. (5).

(4)Pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul următor, exprimate în lei pe hectar:

 

 

Impozitul/taxa pe terenurile amplasate in intravilan – alta categorie de folosinta decat cea de terenuri cu constructii – art.465 alin.(4) din Legea nr.227/2015

Nr.

crt.

Zona

Categoria de folosinţă

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

-lei/ha-

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

-lei/ha-

A

B

C

D

A

B

C

D

A

B

C

D

1

Teren arabil

28

21

19

15

4,6

4,6

4,6

4,6

29

22

20

16

2

Păşune

21

19

15

13

4,6

4,6

4,6

4,6

22

20

16

14

3

Fâneaţă

21

19

15

13

4,6

4,6

4,6

4,6

22

20

16

14

4

Vie

47

35

28

19

4,6

4,6

4,6

4,6

49

37

29

20

5

Livadă

54

47

35

28

4,6

4,6

4,6

4,6

56

49

37

29

6

Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră

28

21

19

15

4,6

4,6

4,6

4,6

29

22

20

16

7

Teren cu ape

15

13

8

0

4,6

4,6

4,6

0

16

14

8

0

8

Drumuri şi căi ferate

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

9

Teren neproductiv

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

(5)Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel.

Rangul localităţii

Coeficientul de corecţie

IV - Crisan

1,10

V – Caraorman si Mila 23

1,00

(6)Ca excepţie de la prevederile alin.(3)-(5), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul/taxa pe teren se calculează conform prevederilor alin. (7) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a)au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;

b)au înregistrate în evidenţa contabilă, pentru anul fiscal respectiv, venituri şi cheltuieli din desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).

(7)În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulţită cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la alin.(8):

Impozitul/taxa pe terenurile amplasate in extravilan – art.465 alin.(7) din Legea nr.227/2015

Nr. crt.

Categoria de folosinţă

 

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

–lei/ha-

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

-lei/ha-

 

1

Teren cu construcţii

31

4,6

32

2

Teren arabil

51

4,6

53

3

Păşune

28

4,6

29

4

Fâneaţă

28

4,6

29

5

Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1

56

4,6

59

5.1

Vie până la intrarea pe rod

0

-

0

6

Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 6.1

57

4,6

60

6.1

Livadă până la intrarea pe rod

0

4,6

0

7

Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, cu excepţia celui prevăzut la nr. crt. 7.1

16

4,6

17

7.1

Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie

0

-

0

8

Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări piscicole

6

4,6

6

8.1

Teren cu amenajări piscicole

34

4,6

36

9

Drumuri şi căi ferate

0

-

0

10

Teren neproductiv

0

-

0

(8) Coeficientul de corecţie, stabilit in functie de rangul localitatii este prevăzut în tabelul următor:

Zona în cadrul localităţii

Coeficientul de corectie aferent rangului localităţii

 

IV - Crisan

V – Caraorman si Mila 23

A

1,10

1,05

B

1,05

1,00

C

1,00

0,95

D

0,95

0,90

(9)Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei.

 

Capitolul IV. Declararea şi datorarea impozitului şi a taxei pe teren

  1. d) diferenţa de 0,0110 ha, prevăzută la nr. crt. 1 în tabelul de la lit. c), de la categoria de folosinţă «Teren arabil» se impozitează/taxează potrivit prevederilor art. 465 alin. (3)-(5) din Codul fiscal.
    (12) În cazul coproprietarilor, pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 465 alin. (2)-(5) din Codul fiscal, se au în vedere întocmai precizările punctului 83, precum şi ale prezentului punct, în sensul că, pentru determinarea impozitului pe teren, se iau în calcul suprafeţele de teren potrivit cotelor-părţi deţinute de fiecare coproprietar în parte, astfel:
    a) dacă prin actul de proprietate sau prin registrul agricol sunt menţionate cotele-părţi, în funcţie de acestea, aplicându-se în mod corespunzător prevederile art. 465 alin. (2)-(5), din Codul fiscal;
    b) dacă prin actul de proprietate sau prin registrul agricol nu sunt menţionate cotele-părţi, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 465 alin. (2)-(5), din Codul fiscal.
    Exemple pentru aplicarea prevederilor referitoare la taxa pe teren:
    85.1. A. O unitate administrativ-teritorială (UAT) deţine în proprietate un teren pe care îl dă în administrare unei persoane de drept public (A), care îl închiriază ulterior unei persoane de drept privat (B), care la rândul ei îl închiriază unei/unor terţe persoane (C).
    85.2. B. În cazul în care un teren proprietate privată a statului este închiriat unei persoane juridice pe o perioadă de 2 ani, care începe la data de 24 martie 2016 şi se încheie la data de 23 martie 2018, locatarul trebuie să depună la organul fiscal local, până la data de 25 aprilie 2016, o declaraţie în vederea stabilirii taxei pe teren, însoţită de o copie a contractului de închiriere.
    Taxa se calculează lunar, conform prevederilor art. 465 din Codul fiscal, având în vedere suprafaţa terenului şi rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, în mod diferenţiat, în intravilanul şi extravilanul localităţilor, astfel:
    a) Pentru luna martie a anului 2016:
    Fiind fracţiune mai mică de o lună, taxa pe teren se calculează proporţional cu numărul de zile:
    Taxa lunară = taxa teren x (8 zile/365 zile);
    b) Pentru lunile întregi din perioada de valabilitate a contractului:
    Taxa lunară = taxa teren/12 luni;
    c) Luna martie a anului 2018:
    Taxa lunară = taxa teren x 23 zile/365 zile.
    Locatarul va plăti taxa lunar, până la data de 25 a lunii următoare, începând cu data de 25 aprilie 2016, până la data de 25 aprilie 2018.
    85.3. C. În cazul unui contract care prevede închirierea unui teren aflat în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale pe o perioadă de 2 ore în ziua de 27 august 2016, locatorul are obligaţia să depună la organul fiscal local o declaraţie în vederea stabilirii taxei pe teren până la data de 26 septembrie 2016, care este prima zi lucrătoare următoare termenului de 25 septembrie 2016.
    Conform pct. 67 alin. (3), taxa se calculează proporţional cu numărul de ore:
    Taxa = (taxa teren/365 zile) x (2h/24h).
    Locatarul va plăti locatorului taxa pe teren, pe care acesta o va vărsa la bugetul local până la data de 26 septembrie 2016, care este prima zi lucrătoare următoare termenului de 25 septembrie 2016.
    85.4. D. În cazul unui contract care prevede închirierea unui teren aflat în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale, pe o perioadă de câte 2 ore în 3 zile pe săptămână, pe durata a 5 săptămâni, începând cu data de 1 octombrie 2016, locatorul trebuie să depună la organul fiscal local, până la data de 25 noiembrie 2016, o declaraţie în vederea stabilirii taxei pe teren.
    Deoarece contractul se referă la intervale de timp mai mici de o lună, taxa pe teren se calculează conform pct. 67 alin. (3):
    Taxa = (taxa teren/365 zile) x (3 zile x 5) x (2h/24h).
    Locatarul va plăti, lunar, locatorului taxa pe teren, pe care acesta o varsă la bugetul local până la data de 25 noiembrie 2016, respectiv până la data de 27 decembrie 2016, care este prima zi lucrătoare următoare termenului de 25 decembrie 2016.
    85.5. E. O unitate administrativ-teritorială închiriază un teren în suprafaţă de 100 mp, situat în intravilan zona A, rangul 0 şi înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, unei terţe persoane pentru o perioadă de 2 ore/zi timp de 3 săptămâni.
    Prin hotărârea consiliului local, în baza prevederilor art. 465 alin. (2) din Codul fiscal, nivelul impozitului pe teren se stabileşte la 9.500 lei/ha.
    Conform pct. 67 alin. (3) taxa pe teren se calculează astfel:
    Taxa = (0,0100 ha x 9.500 lei/ha/365 zile) x (7 zile x 3 săptămâni) x (2 h/24 h) = 0,2603 x 21 x 0,0833 = 0,4553 = 1 leu
    86. Pentru a beneficia în anul următor de prevederile art. 465 alin. (6) din Codul fiscal, persoanele juridice trebuie să aibă înregistrate în evidenţa contabilă pentru anul respectiv documente privind desfăşurarea activităţii de agricultură, respectiv documente privind veniturile şi cheltuielile aferente acestei activităţi, ca de exemplu: facturi privind procurarea de seminţe, facturi privind aprovizionarea cu combustibil, cheltuieli cu salarizarea personalului, facturi privind vânzarea de seminţe sau alte produse obţinute din activitatea desfăşurată.
    87. În cazul terenurilor pe care se află amplasată o clădire, dintre cele prevăzute la art. 456 alin. (1) din Codul fiscal, cu încăperi care sunt folosite pentru activităţi economice, pentru calculul impozitului pe teren se efectuează următoarele operaţiuni:
    a) se determină cota procentuală din clădire ce corespunde incintelor folosite pentru activităţi economice, conform prevederilor art. 456 alin. (1) din Codul fiscal;
    b) suprafaţa terenului se înmulţeşte cu cota procentuală prevăzută la lit. a) rezultând astfel suprafaţa terenului aferentă cotei-părţi de clădire care corespunde încăperilor folosite pentru activităţi economice;
    c) se determină impozitul pe teren pentru suprafaţa terenului aferentă cotei-părţi de clădire care corespunde încăperilor folosite pentru activităţi economice, prin înmulţirea suprafeţei determinate la lit. a) cu nivelul impozitului corespunzător, potrivit prevederilor art. 465 din Codul fiscal.

Art.6. (1)Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

(2)În cazul dobândirii unui teren în cursul anului, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află terenul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, şi datorează impozit pe teren începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(3)În cazul în care dreptul de proprietate asupra unui teren este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul este datorat de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra terenului la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.

(4)Dacă încadrarea terenului în funcţie de rangul localităţii şi zonă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe teren, impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(5)În cazul modificării categoriei de folosinţă a terenului, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află terenul, în termen de 30 de zile de la data modificării folosinţei, şi datorează impozitul pe teren conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(6)În cazul terenurilor la care se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii nr.7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele rezultate din lucrările de cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care se înregistrează la organul fiscal local lucrarea respectivă, ca anexă la declaraţia fiscală.

(7)În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:

a)impozitul pe teren se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost încheiat contractul;

b)în cazul în care contractul de leasing financiar încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren se datorează de locator, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care terenul a fost predat locatorului prin încheierea procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing;

c)atât locatorul, cât şi locatarul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a cărui rază de competenţă se află terenul, în termen de 30 de zile de la data finalizării contractului de leasing sau a încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoţită de o copie a acestor documente.

(8)Taxa pe teren se datorează pe perioada valabilităţii contractului prin care se constituie dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă. În cazul contractelor care prevăd perioade mai mici de un an, taxa se datorează proporţional cu intervalul de timp pentru care s-a transmis dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă.

(8)În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unui contract de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mari de o lună, titularul dreptului de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia depunerii unei declaraţii la organul fiscal local până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractului.

(9)Persoana care datorează taxa pe teren are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află terenul, până la data de 25 a lunii următoare celei în care intră în vigoare contractul prin care se acordă dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă, la care anexează o copie a acestui contract.

(9)În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractelor, la care anexează o situaţie centralizatoare a acestor contracte.

(10)În cazul unei situaţii care determină modificarea taxei pe teren datorate, persoana care datorează taxa pe teren are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află terenul, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat situaţia respectivă.

(11)Declararea terenurilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor terenuri la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

(12)Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe teren.

 

            Capitolul V. Plata impozitului şi a taxei pe teren

  1. Impozitul pe teren, precum şi obligaţiile de plată accesorii acestuia, datorate până la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior celui în care se realizează înstrăinarea între vii a terenurilor, se datorează de partea care înstrăinează.
    89. (1) Ori de câte ori intervin modificări în registrul agricol, referitoare la terenurile deţinute în proprietate sau în folosinţă, după caz, de natură să conducă la modificarea impozitului/taxei pe teren, funcţionarii publici cu atribuţii privind completarea, ţinerea la zi şi centralizarea datelor în registrele agricole au obligaţia de a comunica aceste modificări organului fiscal local, în termen de 3 zile lucrătoare de la data modificării.
    (2) Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind terenurile, precum şi a schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor se realizează de către contribuabili prin depunerea unor declaraţii la care se anexează copii după acte, certificate de conformitate cu originalul, conform prevederilor art. 64 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se atestă proprietatea persoanelor asupra terenurilor în cauză sau schimbarea respectivă, după caz.
    (3) Impozitul pe teren se datorează şi în cazul contribuabililor pentru terenurile dobândite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive şi executorii prin care li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui punerii în posesie constatate prin procese-verbale, fişe sau orice alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
    (4) Referitor la registrele agricole se au în vedere reglementările în vigoare privind registrul agricol, precum şi normele tehnice de completare a registrului agricol.
    90. _
    (1) În sensul prevederilor art. 466 alin. (2) din Codul fiscal obligaţia de depunere a declaraţiei revine şi contribuabililor care înstrăinează terenul.
    (2) Declaraţiile se depun în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau de la data apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:
    a) intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;
    b) se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe teren datorat;
    c) intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului pe teren.
    91. Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunei, al oraşului, al municipiului sau al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, stabilesc, pentru anul fiscal 2016, până la data de 31 martie 2016, suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire, respectiv de un apartament, pe baza datelor cuprinse în actele de proprietate sau în alte documente care atestă această suprafaţă, depuse de contribuabili în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, sau a datelor furnizate de compartimentele de specialitate din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale sau alte instituţii care deţin aceste date.
    92. (1) Declaraţia privind taxa pe teren se depune la organul fiscal în a cărui rază de competenţă este amplasat terenul, până la data de 25 a lunii următoare celei în care intră în vigoare contractul prin care se acordă dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă.
    (2) Obligaţia depunerii declaraţiei în scopul stabilirii taxei pe teren aparţine persoanei care are calitatea de concesionar, locatar, titular al dreptului de administrare, chiar dacă aceasta transmite ulterior altor persoane dreptul de administrare, închiriere, folosinţă sau concesiune asupra terenului.
    (3) La declaraţia privind taxa pe teren se anexează copii ale documentelor prin care se transmite dreptul de concesiune, închiriere, dare în administrare sau în folosinţă şi din care reiese suprafaţa şi categoria de folosinţă a terenului pentru care se datorează taxa pe teren.
    (4) În cazul contractelor de concesiune, închiriere, dare în administrare sau în folosinţă ce se referă la perioade mai mici de o lună, la declaraţia privind taxa pe teren se anexează o situaţie centralizatoare şi copiile contractelor de concesiune, închiriere, dare în administrare sau în folosinţă din care reies suprafaţa şi categoria de folosinţă a terenului.

(1)Impozitul pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

(2)Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabilii persoane fizice, până la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de 10%.

(3)Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabilii persoane juridice, până la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de 10%.

(4)Impozitul pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată.În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza comunei Crisan, suma de 50 lei se referă la impozitul pe teren cumulat.

(5)Taxa pe teren se plăteşte lunar, până la data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului prin care se transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă.

(5)În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se plăteşte lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de folosinţă.

(6)În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de drept public care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă colectează taxa pe teren de la concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă şi o varsă lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.

Art. 294: Sancţiuni
(1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;
b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290.
c) nerespectarea prevederilor art. 254 alin. (7), ale art. 259 alin. (61) şi ale art. 264 alin. (5), referitoare la înstrăinarea, înregistrarea/radierea bunurilor impozabile, precum şi la comunicarea actelor translative ale dreptului de proprietate;
d) refuzul de a furniza informaţii sau documente de natura celor prevăzute la art. 2951, precum şi depăşirea termenului de 15 zile lucrătoare de la data solicitării acestora.
(3) Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei, iar cele de la alin. (2) lit. b)-d), cu amendă de la 200 lei la 500 lei.

 

Anexa nr.3 la HCL Crisan nr. 50/25.11.2019 IMPOZITUL PE MIJLOACELE DE TRANSPORT - persoane fizice si persoane juridice

 

            Capitolul I. Reguli generale

Art.1.(1)Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.

(2)Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat în România.

(3)Impozitul pe mijloacele de transport se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

(4)În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

Capitolul II.

Art. 261: Reguli generale
(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.
(2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(3) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.
(4) În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator.
(5) Până la prima înmatriculare/înregistrare în România, în înţelesul prezentului titlu, mijlocul de transport este considerat marfă. După prima înmatriculare/înregistrare, mijlocul de transport, în înţelesul prezentului titlu, nu mai poate fi considerat marfă şi pentru acesta se datorează impozit pe mijloacele de transport.

  1. Potrivit prevederilor art. 468 din Codul fiscal, impozitul pe mijloacele de transport este datorat de:
    a) persoana care are în proprietate un mijloc de transport înmatriculat/înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior;
    b) locatar, în cazul în care mijlocul de transport face obiectul unui contract de leasing, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior;
    c) proprietarii navelor fluviale de pasageri, ai bărcilor şi luntrelor folosite în alte scopuri decât pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în unităţile administrativ-teritoriale din Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior;
    d) fiduciarul, în cazul în care mijlocul de transport face parte dintr-un patrimoniu fiduciar, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, conform art. 488 din Codul fiscal.
    95. Contribuabilii ale căror mijloace de transport fac obiectul înregistrării, din punct de vedere fiscal, se supun aceloraşi obligaţii ca şi cei ale căror mijloace de transport fac obiectul înmatriculării şi, implicit aceloraşi sancţiuni.
    96. În cazul contractelor de leasing financiar, locatarul, persoana fizică sau persoana juridică, după caz, are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organele fiscale locale în a căror rază este înregistrat mijlocul de transport, în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de leasing, însoţită de o copie a acestuia.
    97. _
    (1) În cazul contractelor de leasing financiar care se reziliază, impozitul pe mijloacele de transport este datorat de locator începând cu data de 1 ianuarie a anului următor încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing.
    (2) În cazul contractelor de leasing financiar care se finalizează cu transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport, locatarul are obligaţia declarării acestuia la organul fiscal local competent, în termen de 30 de zile şi datorează impozit pe mijlocul de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care a avut loc predarea-primirea mijlocului de transport.
    98. Pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de transport, navele fluviale de pasageri sunt asimilate vapoarelor prevăzute la pct. 7 din tabelul de la art. 470 alin. (8) din Codul fiscal.
    99. Prin sintagma "folosite pentru transportul persoanelor fizice", prevăzută la art. 469 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, se înţelege folosirea atât pentru activităţi ce privesc necesităţile familiale, cât şi pentru activităţi de agrement.
    100. Impozitul pe mijloacele de transport se face venit la bugetul local al unităţii/subdiviziune administrativ-teritoriale unde contribuabilul are domiciliul, sediul/punctul de lucru.
    101. (1) La nivelul fiecărui organ fiscal al comunei, al oraşului, al municipiului, după caz, se instituie şi se conduce Registrul de evidenţă a mijloacelor de transport supuse înmatriculării/înregistrării, denumit în continuare registru. Registrul, formular tipizat, se ţine în format letric sau în format electronic, potrivit capacităţii administrative de care dispune organul fiscal local. La nivelul municipiului Bucureşti, registrul se instituie şi se conduce la nivelul organului fiscal local al sectorului.
    (2) În cazul unui proprietar, persoană fizică sau persoană juridică, de mijloc de transport care face obiectul înmatriculării/înregistrării în România şi care înstrăinează/dobândeşte mijlocul de transport prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, organul fiscal are obligaţia înregistrării actului de înstrăinare-dobândire în registrul prevăzut la alin. (1).
    Documentele translative ale dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport încheiate anterior datei de 1 ianuarie 2016 se utilizează şi după această dată în relaţia cu autorităţile/instituţiile/serviciile publice centrale sau locale, după caz.
    (3) Actul de înstrăinare-dobândire a mijlocului de transport, în cazul în care ambele părţi au domiciliul fiscal în România, se prezintă de persoana care înstrăinează, în original, precum şi 4 fotocopii ale acestuia, cu menţiunea «Conform cu originalul». Cele 5 exemplare sunt utilizate după cum urmează:
    a) exemplarul original rămâne la persoana care dobândeşte;
    b) un exemplar rămâne în arhiva organului fiscal local la care este luată în evidenţa fiscală persoana care înstrăinează;
    c) un exemplar rămâne la persoana care înstrăinează proprietatea;
    d) un exemplar, pe care se înscrie şi de către organul fiscal de la domiciliul dobânditorului numărul de înregistrare din registrul prevăzut la alin. (1), se depune la organul competent privind înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport;
    e) un exemplar se depune la organul fiscal local unde îşi are domiciliul fiscal persoana care dobândeşte proprietatea.
    (4) În cazul unui mijloc de transport înstrăinat de către o persoană fizică cu domiciliul fiscal în România unei persoane fizice sau unei persoane juridice, după caz, care nu are domiciliul fiscal în România, persoana care înstrăinează prezintă actul de înstrăinare-dobândire a mijlocului de transport, în original, precum şi 3 fotocopii ale acestuia, cu menţiunea «Conform cu originalul», sub semnătura ambelor părţi, menţionând, lizibil şi olograf, identitatea fiecărei persoane semnatare, pe fiecare din acestea înscriindu-se numărul de înregistrare din registrul prevăzut la alin. (1) de către organul fiscal de la domiciliul fiscal al persoanei care înstrăinează. Cele 4 exemplare sunt utilizate după cum urmează:
    a) exemplarul original rămâne la persoana care dobândeşte;
    b) un exemplar rămâne în arhiva organului fiscal local la care este luată în evidenţa fiscală persoana care înstrăinează;
    c) un exemplar rămâne la persoana care înstrăinează proprietatea;
    d) un exemplar se depune la organul competent privind înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport.
    (5) În cazul în care un mijloc de transport a fost preluat de către un operator economic în condiţiile Legii nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, în registrul prevăzut la alin. (1) se înregistrează certificatul de distrugere emis de operatorul economic respectiv, iar proprietarul care predă mijlocul de transport are obligaţia să furnizeze organului fiscal local o copie certificată "Conform cu originalul", precum şi cu menţiunea "Documentele anexate sunt corecte şi complete, conforme cu realitatea" şi semnată de către contribuabil.
    (6) În cazul unei hotărâri judecătoreşti care consfinţeşte faptul că o persoană a pierdut dreptul de proprietate, aceasta are obligaţia înregistrării documentului respectiv în registrul prevăzut la alin. (1) şi să depună la organul fiscal o copie certificată "Conform cu originalul" şi semnată de către contribuabil.
    (7) Pe baza actului de înstrăinare-dobândire, organul fiscal local unde se afla înregistrat mijlocul de transport înstrăinat scoate din evidenţele fiscale mijlocul de transport respectiv.
    În cazul dobândirii unui mijloc de transport pe bază de factură emisă de un operator economic din România sau din alt stat, precum şi în cazul dobândirii unui mijloc de transport din alt stat decât România pe baza altor documente emise din statul de provenienţă, proprietarii dobânditori declară la organul fiscal local de domiciliu mijloacele de transport, anexând copii ale documentelor certificate «Conform cu originalul», precum şi cu menţiunea «Documentele anexate sunt corecte şi complete, conforme cu realitatea», sub semnătura contribuabilului, iar în cazul documentelor completate în altă limbă decât româna, şi copii ale documentelor traduse în limba română de către un traducător autorizat. Factura este actul de înstrăinare-dobândire, iar prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
    (8) Organul competent cu înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport transmite, anual, în format electronic, organului fiscal local o situaţie centralizatoare a radierilor/înmatriculărilor/înregistrărilor mijloacelor de transport din unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială.
    Periodicitatea comunicării informaţiilor poate fi lunară, conform înţelegerii părţilor.
    Organele fiscale locale transmit, în condiţii de reciprocitate, informaţiile înregistrate în evidenţa proprie în luna precedentă:
    a) conform înţelegerii părţilor, către organele competente cu înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport;
    b) către organele fiscale în a căror rază teritorială îşi au domiciliul contribuabilii dobânditori de mijloace de transport sau în care şi-au schimbat domiciliul sau reşedinţa contribuabilii proprietari de mijloace de transport.
    (9) Pentru realizarea schimbului de informaţii dintre organele fiscale locale şi organele competente cu înmatricularea/radierea mijloacelor de transport se pot încheia protocoale pentru a optimiza şi eficientiza schimbul de informaţii. Schimbul de informaţii este reciproc. Schimbul de informaţii se face utilizând orice canale de comunicare, inclusiv accesul online în bazele de date, în funcţie de capacitatea tehnică a părţilor, cu asigurarea securităţii accesului şi informaţiilor, precum şi cu asigurarea integrităţii informaţiilor.
    (10) Registrul, formularul tipizat privind înstrăinarea-dobândirea mijloacelor de transport şi protocolul-cadru pentru realizarea schimbului de informaţii dintre organele fiscale locale şi organele competente privind înmatricularea/înregistrarea/radierea mijloacelor de transport, respectiv instrucţiunile de aplicare, se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului afacerilor interne.

Capitolul C Scutiri de la plata impozitului pe mijloace de transport

Art.2. Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:

a)mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor de război sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

b)mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat si a persoanelor incadrate in gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentantilor legali, pe perioada in care au in ingrijire, supraveghere si intretinere persoane cu handicap  grav sau accentuat şi persoane incadrate in gradul I de invaliditate, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

c)mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

c)mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art.1 si 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

d)mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;

e)navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;

f)mijloacele de transport ale instituţiilor publice;

g)mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;

h)vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare;

i)mijloacele de transport folosite exclusiv pentru transportul stupilor în pastoral;

j)mijloacele de transport folosite exclusiv pentru intervenţii în situaţii de urgenţă;

k)mijloacele de transport ale instituţiilor sau unităţilor care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului;

l)mijloacele de transport ale fundaţiilor înfiinţate prin testament constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

m)mijloacele de transport ale organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii;

n)autovehiculele acţionate electric;

o)autovehiculele second-hand înregistrate ca stoc de marfă şi care nu sunt utilizate în folosul propriu al operatorului economic, comerciant auto sau societate de leasing;

p)mijloacele de transport deţinute de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.

Art.3. Impozitul pe mijloacele de transport se reduce cu 50% pentru persoanele fizice care domiciliază în comuna Crisan, precizata în Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu modificările ulterioare.

Capitolul III. Calculul impozitului datorat pentru mijloacele de transport
Art. 262: Scutiri
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:
a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;
b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;
c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public.
e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.
102. În aplicarea art. 469 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, scutirea sau reducerea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se acordă pe baza documentelor doveditoare, valabile la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, care atestă situaţia respectivă, cu excepţia contribuabililor care sunt deja cuprinşi în baza de date a unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
1021. În aplicarea prevederilor art. 469 alin. (1) lit. a)-d) din Codul fiscal, în cazul mijloacelor de transport aflate în coproprietate, scutirea de impozit pe mijloacele de transport se acordă corespunzător cotei-părţi din dreptul de proprietate asupra respectivului mijloc de transport.
103. În aplicarea prevederilor art. 469 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, impozitul pe mijlocul de transport nu se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor depunerii documentelor doveditoare, proporţional cu numărul de luni menţionate în certificat.
104. Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care contribuabilii prezintă organelor fiscale ale administraţiei publice locale documentele prin care atestă situaţiile prevăzute de lege.
105. Intră sub incidenţa prevederilor art. 469 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice, aflate în proprietatea atât a persoanelor fizice, cât şi a persoanelor juridice cu domiciliul în unităţile administrativ-teritoriale din Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei.
106. (1) Unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la pct. 105 se stabilesc prin ordine ale prefecţilor judeţelor respective, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.
(2) Ordinele prefecţilor se aduc la cunoştinţă publică, se comunică autorităţilor administraţiei publice locale interesate, în condiţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi vor fi publicate în monitorul oficial al judeţului respectiv, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 75/2003 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 534/2003, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 75/2003.
107. Intră sub incidenţa prevederilor art. 469 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal operatorii de transport public local de călători a căror activitate este reglementată prin Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
108. Pentru aplicarea prevederilor art. 469 alin. (1) lit. o) din Codul fiscal, operatorii economici, comercianţi auto sau societăţi de leasing care au mijloace de transport înregistrate ca stoc de marfă prezintă, după caz, următoarele:
a) proces-verbal de reintrare în posesie a vehiculului înscris ca marfă pe stoc - în copie;
b) declaraţie de inventar;
c) extras din situaţiile financiare care dovedesc înscrierea pe stoc;
d) dovada radierii din circulaţia pe drumurile publice;
e) o cerere de scoatere din evidenţele fiscale;
f) copie a actului de înstrăinare-dobândire către un operator economic care are ca obiect de activitate reciclarea/vânzarea pieselor rezultate din dezmembrarea mijlocului de transport şi/sau a oricărui alt act doveditor al recunoaşterii daunei totale de către asigurător sau al transferului de proprietate, spre exemplu factura de valorificare a vehiculului avariat către un operator specializat în dezmembrarea şi reciclarea vehiculelor, în cazul mijlocului de transport declarat daună totală.
109. Pentru aplicarea prevederilor art. 469 alin. (2) din Codul fiscal, consiliile locale pot adopta hotărâri privind scutirea sau reducerea impozitului pe mijloacele de transport agricole utilizate efectiv în domeniul agricol pe bază de criterii şi proceduri proprii. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie este îndeplinită de consiliile locale ale sectoarelor pe baza unei proceduri cadru aprobată de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
110. Scutirea sau reducerea impozitului pe mijloacele de transport stabilită conform art. 469 alin. (2) din Codul fiscal se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care mijlocul de transport se încadrează în situaţiile respective, cu excepţia celor prevăzute la art. 495 lit. d) din Codul fiscal care se acordă începând cu data de 1 ianuarie 2016.

Art.4.(1)Impozitul asupra mijloacelor de transport se calculeaza in functie de tipul mijlocului de transport, conform celor prevazute in prezenta Anexa.

(2) Mijloacele de transport cu tractiune mecanica

În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Nr. crt.

Mijloace de transport cu tracţiune mecanică

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

 

Lei/200 cm3 sau fracţiune din aceasta

 

Lei/200 cm3 sau fracţiune din aceasta

I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cm3 sau fracţiune din aceasta)

 

 

1

Motociclete, tricicluri, cvadricicluri şi autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1.600 cm3, inclusiv

8

4,6

8

2

Motociclete, tricicluri şi cvadricicluri cu capacitatea cilindrică de peste 1.600 cm3

9

4,6

9

3

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1.601 cm3 şi 2.000 cm3 inclusiv

18

4,6

19

4

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.001 cm3 şi 2.600 cm3 inclusiv

73

4,6

76

5

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.601 cm3 şi 3.000 cm3 inclusiv

146

4,6

153

6

Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3

294

4,6

308

7

Autobuze, autocare, microbuze

24

4,6

25

8

Alte vehicule cu tracţiune mecanică cu masa totală maximă autorizată de până la 12 tone, inclusiv

30

4,6

31

9

Tractoare înmatriculate

18

4,6

19

II. Vehicule înregistrate

 

 

1

Vehicule cu capacitate cilindrică

lei/200 cm3

-

lei/200 cm3

1.1

Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4.800 cm3

4

4,6

4

1.2

Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4.800 cm3

6

4,6

6

2

Vehicule fără capacitate cilindrică evidenţiată

152

4,6

159

(3)În cazul mijloacelor de transport hibride, impozitul se reduce cu 50%.

(4)În cazul unui ataş, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru motocicletele respective.

(5)În cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:

Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

 

Impozitul (în lei/an)

 

Impozitul (în lei/an)

Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

I

două axe

 

1

Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 13 tone

0

144

4,6

4,6

0

151

 

2

Masa de cel puţin 13 tone, dar mai mică de 14 tone

144

400

4,6

4,6

151

418

 

3

Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 15 tone

400

562

4,6

4,6

418

588

 

4

Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 18 tone

562

1.274

4,6

4,6

588

1.333

 

5

Masa de cel puţin 18 tone

562

1.274

4,6

4,6

588

1.333

II

3 axe

 

1

Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 17 tone

144

251

4,6

4,6

151

263

 

2

Masa de cel puţin 17 tone, dar mai mică de 19 tone

251

516

4,6

4,6

263

540

 

3

Masa de cel puţin 19 tone, dar mai mică de 21 tone

516

670

4,6

4,6

540

701

 

4

Masa de cel puţin 21 tone, dar mai mică de 23 tone

670

1.033

4,6

4,6

701

1.081

 

5

Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone

1.033

1.604

4,6

4,6

1.081

1.678

 

6

Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone

1.033

1.604

4,6

4,6

1.081

1.678

 

7

Masa de cel puţin 26 tone

1.033

1.604

4,6

4,6

1.081

1.678

III

4 axe

 

1

Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone

670

679

4,6

4,6

701

710

 

2

Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 27 tone

679

1.060

4,6

4,6

710

1.109

 

3

Masa de cel puţin 27 tone, dar mai mică de 29 tone

1.060

1.683

4,6

4,6

1.109

1.760

 

4

Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone

1.683

2.497

4,6

4,6

1.760

2.612

 

5

Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 32 tone

1.683

2.497

4,6

4,6

1.760

2.612

 

6

Masa de cel puţin 32 tone

1.683

2.497

4,6

4,6

1.760

2.612

                   

(6)În cazul unei combinaţii de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:

"Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

 

Impozitul (în lei/an)

 

Impozitul (în lei/an)

Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

I

2 + 1 axe

 

1

Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 14 tone

0

0

4,6

4,6

0

0

 

2

Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 16 tone

0

0

4,6

4,6

0

0

 

3

Masa de cel puţin 16 tone, dar mai mică de 18 tone

0

65

4,6

4,6

0

68

 

4

Masa de cel puţin 18 tone, dar mai mică de 20 tone

65

149

4,6

4,6

68

156

 

5

Masa de cel puţin 20 tone, dar mai mică de 22 tone

149

349

4,6

4,6

156

365

 

6

Masa de cel puţin 22 tone, dar mai mică de 23 tone

349

451

4,6

4,6

365

472

 

7

Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone

451

814

4,6

4,6

472

851

 

8

Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 28 tone

814

1.427

4,6

4,6

851

1.493

 

9

Masa de cel puţin 28 tone

814

1.427

4,6

4,6

851

1493

II

2 + 2 axe

 

1

Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone

140

325

4,6

4,6

146

340

 

2

Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone

325

535

4,6

4,6

340

560

 

3

Masa de cel puţin 26 tone, dar mai mică de 28 tone

535

785

4,6

4,6

560

821

 

4

Masa de cel puţin 28 tone, dar mai mică de 29 tone

785

949

4,6

4,6

821

993

 

5

Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone

949

1.558

4,6

4,6

993

1.630

 

6

Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 33 tone

1.558

2.162

4,6

4,6

1.630

2.261

 

7

Masa de cel puţin 33 tone, dar mai mică de 36 tone

2.162

3.282

4,6

4,6

2.261

3.433

 

8

Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone

2.162

3.282

4,6

4,6

2.261

3.433

 

9

Masa de cel puţin 38 tone

2.162

3.282

4,6

4,6

2.261

3.433

III

2 + 3 axe

 

1

Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone

1.721

2.395

4,6

4,6

1.800

2.505

 

2

Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone

2.395

3.254

4,6

4,6

2.505

3.404

 

3

Masa de cel puţin 40 tone

2.395

3.254

4,6

4,6

2.505

3.404

IV

3 + 2 axe

 

1

Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone

1520

2111

4,6

4,6

1.590

2.208

 

2

Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone

2111

2920

4,6

4,6

2.208

3.054

 

3

Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone

2920

4319

4,6

4,6

3.054

4.518

 

4

Masa de cel puţin 44 tone

2920

4319

4,6

4,6

3.054

4.518

V

3 + 3 axe

 

1

Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone

864

1046

4,6

4,6

904

1.094

 

2

Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone

1046

1563

4,6

4,6

1.094

1.635

 

3

Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone

1563

2487

4,6

4,6

1.635

2.601

 

4

Masa de cel puţin 44 tone

1563

2487

4,6

4,6

1.635

2.601

(7)În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (6), impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Masa totală maximă autorizată

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

 

Impozit

- lei -

 

Impozit

- lei -

a. Până la 1 tonă, inclusiv

9

4,6

9

b. Peste 1 tonă, dar nu mai mult de 3 tone

34

4,6

36

c. Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone

53

4,6

55

d. Peste 5 tone

65

4,6

68

(8)În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Mijlocul de transport pe apă

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

 

Impozit

- lei/an -

 

Impozit

- lei -

1. Luntre, bărci fără motor, folosite pentru pescuit şi uz personal

21

4,6

22

2. Bărci fără motor, folosite în alte scopuri

57

4,6

60

3. Bărci cu motor

213

4,6

223

4. Nave de sport şi agrement

507

4,6

530

5. Scutere de apă

213

4,6

223

6. Remorchere şi împingătoare:

X

X

X

a) până la 500 CP, inclusiv

566

4,6

592

b) peste 500 CP şi până la 2000 CP, inclusiv

921

4,6

963

c) peste 2000 CP şi până la 4000 CP, inclusiv

1417

4,6

1.482

d) peste 4000 CP

2267

4,6

2.371

7. Vapoare - pentru fiecare 1000 tdw sau fracţiune din acesta

184

4,6

192

8. Ceamuri, şlepuri şi barje fluviale:

X

X

X

a) cu capacitatea de încărcare până la 1500 de tone, inclusiv

184

4,6

192

b) cu capacitatea de încărcare de peste 1500 de tone şi până la 3000 de tone, inclusiv

284

4,6

297

c) cu capacitatea de încărcare de peste 3000 de tone

497

4,6

520

(9)În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau un alt document similar.

Capitolul IV. Declararea si datorarea impozitului pe mijloacele de transport

Art.5. (1) Impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

(2)În cazul înmatriculării sau înregistrării unui mijloc de transport în cursul anului, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data înmatriculării/înregistrării, şi datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(2)În cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării mijlocului de transport.

(3)În cazul în care mijlocul de transport este dobândit în alt stat decât România, proprietarul datorează impozit începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării acestuia în România.

(3)În cazul în care mijlocul de transport este dobândit în alt stat decât România, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, şi datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării acestuia în România.

(4)În cazul radierii din circulaţie a unui mijloc de transport, proprietarul are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal în a cărui rază teritorială de competenţă îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data radierii, şi încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(5)În cazul oricărei situaţii care conduce la modificarea impozitului pe mijloacele de transport, inclusiv schimbarea domiciliului, sediului sau punctului de lucru, contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale cu privire la mijlocul de transport la organul fiscal local pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile, inclusiv, de la modificarea survenită, şi datorează impozitul pe mijloacele de transport stabilit în noile condiţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(6)În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:

a)impozitul pe mijloacele de transport se datorează de locatar începând cu data de 1 ianuarie a anului următor încheierii contractului de leasing financiar, până la sfârşitul anului în cursul căruia încetează contractul de leasing financiar;

b)locatarul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a cărui rază de competenţă se înregistrează mijlocul de transport, în termen de 30 de zile de la data procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatarului, însoţită de o copie a acestor documente;

c)la încetarea contractului de leasing, atât locatarul, cât şi locatorul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la consiliul local competent, în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului, însoţită de o copie a acestor documente.

(7)Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului pe mijloacele de transport.

 

Capitolul V.

  1. La înstrăinarea unui mijloc de transport în cursul anului, proprietarul acestuia, potrivit art. 10 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere, în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 230/2003, cu modificările şi completările ulterioare, transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului, urmând ca apoi cumpărătorul să declare mijlocul de transport la organul fiscal local pe raza căruia are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, în termen de 30 de zile de la data actului de dobândire şi să înmatriculeze/înregistreze pe numele său mijlocul de transport la autorităţile competente. Actul de înstrăinare-dobândire se înregistrează în registrul prevăzut la pct. 101.
    124. _ (1) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pentru întregul an fiscal de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior şi încetează de a se mai datora începând cu 1 ianuarie a anului fiscal următor în următoarele situaţii:
    a) înstrăinarea mijlocului de transport;
    b) radierea mijlocului de transport din circulaţie; ori
    c) radierea contribuabililor persoane juridice din evidenţele fiscale, inclusiv din Registrul prevăzut la pct. 101, ca urmare a pronunţării unei sentinţe de închidere a procedurii falimentului;
    d) schimbarea domiciliului fiscal al contribuabilului într-o altă unitate administrativ-teritorială, caz în care acesta are obligaţia să depună declaraţie fiscală în acest sens, atât la organul fiscal unde a avut domiciliul fiscal, cât şi la organul fiscal unde îşi stabileşte noul domiciliu fiscal, în termen de 30 de zile de la apariţia acestei situaţii.
    (2) Pentru mijloacele de transport dobândite de către contribuabili până la 31 decembrie a anului curent, care au fost înmatriculate/înregistrate în România anterior dobândirii, contribuabilii dobânditori datorează impozitul pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor anului curent, chiar dacă nu l-au înmatriculat/înregistrat pe numele lor, după data de 31 decembrie.
    125. Înstrăinarea priveşte pierderea proprietăţii prin transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege.
    126. _
    (1) Radierea din evidenţă a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulaţie a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri:
    a) proprietarul doreşte retragerea definitivă din circulaţie a vehiculului şi face dovada depozitării acestuia într-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţiile legii, spaţiu care nu afectează domeniul public sau care afectează domeniul public, dar pentru care există o convenţie sau o autorizaţie, în acest scop, de la autorităţile competente;
    b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unităţi specializate în vederea dezmembrării;
    c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv;
    d) în cazul furtului vehiculului.
    (2) Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existenţei fizice, scăderea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face prin prezentarea unui certificat de distrugere emis în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 19 din Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz.
    (3) În lipsa documentului prevăzut la alin. (2), contribuabilul care nu mai poate face dovada existenţei fizice a mijlocului de transport cu care figurează înregistrat în evidenţele organelor fiscale locale prezintă o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte elementele de identificare a contribuabilului şi a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurările care au condus la pierderea acestuia şi operează, în ceea ce priveşte scăderea de la plata obligaţiilor fiscale datorate, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care depune această declaraţie la organul fiscal la care figurează înregistrat, numai dacă are achitate integral orice obligaţii fiscale datorate de natura impozitului asupra mijloacelor de transport stabilite până la data de 31 decembrie a anului fiscal în care depune declaraţia.
    (4) Scoaterea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii.
    (5) Vehiculele declarate, potrivit legii, prin dispoziţie a autorităţii administraţiei publice locale, fără stăpân sau abandonate se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la primirea dispoziţiei respective.
    127. În baza situaţiei centralizatoare prevăzute la pct. 101 alin. (8), organele fiscale locale constată care din mijloacele de transport declarate sunt înmatriculate, devenind astfel bunuri impozabile, şi care nu sunt înmatriculate, caz pentru care nu se datorează impozit.
    128. Orice persoană fizică sau persoană juridică ce a dobândit/înstrăinat dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport are obligaţia să depună declaraţia fiscală la organul fiscal al autorităţilor administraţiei publice locale în a cărui rază de competenţă îşi are domiciliul fiscal, indiferent de durata deţinerii mijlocului de transport respectiv, chiar şi în cazul în care, în aceeaşi zi, imediat după dobândire, are loc înstrăinarea acestui obiect impozabil.
    129. În cazul mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 230/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completările ulterioare.
    130. _
    (1) Pentru definirea categoriilor de folosinţă ale vehiculelor rutiere se au în vedere prevederile Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, cu modificările ulterioare.
    (2) Pentru înregistrarea mijloacelor de transport în evidenţele organelor fiscale ale autorităţilor administraţiei publice se utilizează declaraţiile stabilite conform modelului aprobat prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, cu avizul ministrului finanţelor publice, în conformitate cu prevederile art. 342 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică.
    (3) La declaraţia fiscală prevăzută la alin. (2) se anexează o copie de pe cartea de identitate, precum şi copia certificată "pentru conformitate cu originalul" de pe contractul de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, contractul de schimb, factura, actul notarial de donaţie, certificatul de moştenitor etc., hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă/definitivă şi executorie, după caz, sau orice alt document similar. Întreaga răspundere pentru veridicitatea celor declarate, precum şi pentru autenticitatea actelor depuse aparţine contribuabilului.
    131. Impozitul pe mijloacele de transport nu se dă la scădere pentru anul fiscal următor dacă la 31 decembrie a anului fiscal în curs acestea se află în reparaţii curente, reparaţii capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv, inclusiv din lipsa unor piese de schimb din reţeaua comercială sau de la unităţile de reparaţii de profil.
    132. Deţinerea unor piese sau a unor caroserii de autovehicule nu înseamnă că acel contribuabil are un autovehicul taxabil.
    133. În caz de transformare a autoturismului prin schimbarea caroseriei, nu se stabileşte un nou impozit, deoarece capacitatea cilindrică a motorului nu se modifică.
    134. _
    (1) În aplicarea prevederilor art. 471 alin. (5) din Codul fiscal, organul fiscal local în ale cărui evidenţe era înregistrat mijlocul de transport transmite dosarul, cu confirmare de primire, în vederea impunerii, în termen de 15 zile, organului fiscal local de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru.
    (2) Organul fiscal local de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru, după caz, verifică exactitatea datelor privind impunerea la noua adresă.
    135. _
    (1) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează de către locatar începând cu data 1 ianuarie a anului următor
    încheierii contractului de leasing financiar, până la sfârşitul anului în care încetează contractul de leasing financiar.
    (2) La încheierea contractului de leasing financiar locatarul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local competent pentru a înregistra mijlocul de transport pe rolul său fiscal în baza procesului-verbal de predare-primire a vehiculului, în original şi copie, însoţit de o copie a contractului de leasing care atestă identitatea locatarului, persoană fizică sau juridică.
    (3) La încetarea contractului de leasing financiar la termenul scadent în contract, locatarul care optează pentru achiziţionarea vehiculului are obligaţia depunerii la organul fiscal competent a documentelor aferente transferului proprietăţii, respectiv dovada plăţii facturii valorii reziduale şi o dovadă a achitării tuturor eventualelor debite restante emisă de locator. Anualitatea impozitării ia în considerare data facturii reziduale şi a documentelor care dovedesc transferul proprietăţii.
    (4) În cazul în care contractele de leasing financiar ce au ca obiect mijloace de transport încetează, ca urmare a rezilierii din vina locatarului, acesta solicită radierea autovehiculelor din rolul fiscal deschis pe numele său şi transmite locatorului o copie a certificatului fiscal. În termen de 30 de zile, locatorul depune declaraţia fiscală la autoritatea fiscală prevăzută de lege.
    136. În cazul contribuabililor proprietari de mijloace de transport supuse impozitului, plecaţi din localitatea unde au declarat că au domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, fără să încunoştinţeze despre modificările intervenite, impozitele aferente se debitează în evidenţele fiscale, urmând ca ulterior să se facă cercetări pentru a fi urmăriţi la plată, potrivit reglementărilor legale.

Plata impozitului pe mijloacele de transport

Art.6. (1)Impozitul pe mijlocul de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

(2)Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabilii persoane fizice si persoane juridice, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificaţie de 10% inclusiv.

(3)Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru care impozitul este datorat bugetului local al aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul de transport cumulat al acestora.
137. În sensul aplicării art. 472 alin. (2) din Codul fiscal, prin plata cu anticipaţie se înţelege stingerea obligaţiei de plată a impozitului pe mijloacele de transport datorat aceluiaşi buget local în anul fiscal respectiv, până la data de 31 martie, inclusiv.

 

Taxa asupra mijloacelor de transport - persoane juridice (Wolters Kluwer)
Prezintă modul de declarare şi calcul a taxei pe mijloacele de transport deţinute de persoanele juridice inclusiv pentru mijloacele achiziţionate prin leasing financiar.

Art. 266: Reguli generale
Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă autorizaţie prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa menţionată în acest capitol la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.

  1. Se datorează taxă conform art. 473 din Codul fiscal pentru:
    a) eliberarea certificatului de urbanism;
    b) prelungirea certificatului de urbanism;
    c) avizarea certificatului de urbanism;
    d) eliberarea autorizaţiei de construire;
    e) prelungirea autorizaţiei de construire;
    f) eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială a unei construcţii;
    g) eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări;
    h) eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea realizării unei construcţii;
    i) eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere, de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri;
    j) autorizarea amplasării de chioşcuri, containere, tonete, cabine, spaţii de expunere, corturi şi panouri, firme şi reclame situate pe căile şi în spaţiile publice;
    k) eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu;
    l) eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă.

 

Anexa nr.4 la HCL Crisan nr.50/25.11.2019

TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR SI A AUTORIZATIILOR

 

Art.1. Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa prevazuta in tabelul urmator:

Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

 

- lei -

-lei-

a) până la 150 m2, inclusiv

6

4,6

6

b) între 151 şi 250 m2, inclusiv

7

4,6

7

c) între 251 şi 500 m2, inclusiv

9

4,6

9

d) între 501 şi 750 m2, inclusiv

12

4,6

13

e) între 751 şi 1.000 m2, inclusiv

14

4,6

15

f) peste 1.000 m2

14 + 0,01 lei/m2, pentru fiecare m2 care depăşeşte 1.000 m2

4,6

15 + 0,01 lei/m2, pentru fiecare m2 care depăşeşte 1.000 m2

 

 

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

 

- lei -

- lei -

Art.474 (3)Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism

30% din cuantumul taxei pentru

eliberarea certificatului sau a autorizatiei initiale

 

-

 

30% din cuantumul taxei pentru

eliberarea certificatului sau a autorizatiei initiale

 

Art.474 (4)Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean

1 leu

4,6

1 leu

Art.474 (5)Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire rezidenţială sau clădire-anexă

0,5% din valoarea autorizată

a lucrărilor de construcţii

 

-

 

0,5% din valoarea autorizată

a lucrărilor de construcţii

 

Art.474 (6)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru alte construcţii decât cele menţionate la alin. (5).

 

1 % din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie,

inclusiv valoarea instalaţiilor aferente

 

-

1 % din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie,

inclusiv valoarea instalaţiilor aferente

Art.474 (8)Taxa pentru prelungirea unei autorizaţii de construire

 

30% din cuantumul taxei pentru

eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.

-

 

30% din cuantumul taxei pentru

eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.

Art.474 (9)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii

 

0,1% din valoarea impozabilă stabilită pentru

determinarea impozitului pe clădiri, aferentă părţii desfiinţate

 

-

 

0,1% din valoarea impozabilă stabilită pentru

determinarea impozitului pe clădiri, aferentă părţii desfiinţate

 

Art.474 (10)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesare lucrărilor de cercetare şi prospectare a terenurilor în etapa efectuării studiilor geotehnice şi a studiilor privind ridicările topografice, sondele de gaze, petrol şi alte excavări se datorează de către titularii drepturilor de prospecţiune şi explorare

0

-

0

Art.474 (12)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în altă autorizaţie de construire

3% din valoarea autorizată a

lucrărilor de organizare de şantier

 

-

 

3% din valoarea autorizată a

lucrărilor de organizare de şantier

 

Art.474 (13)Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri

2% din valoarea autorizată a

lucrărilor de construcţie

 

-

 

2% din valoarea autorizată a

lucrărilor de construcţie

 

Art.474 (14)Taxa pentru autorizarea amplasării de chioşcuri, containere, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame situate pe căile şi în spaţiile publice

1 leu pentru fiecare metru pătrat de

suprafaţă ocupată de construcţie

 

 

4,6

1 leu pentru fiecare metru pătrat de

suprafaţă ocupată de construcţie

 

Art.474 (15)Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul local şi este de până la 13 lei, inclusiv, pentru fiecare racord.

0,5 lei pentru fiecare racord

4,6

0,5 lei pentru fiecare racord

Art.474 (16)Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă

5 lei

4,6

5 lei

Art.475 (1)Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare

1 leu

4,6

1 leu

Art.475(2)Taxa pentru eliberarea atestatului de producător

20 lei

4,6

21 lei

Art.475(2)Taxa pentru eliberarea carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol

20 lei

4,6

21 lei

Art.475(3)Taxa pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţilor inregistrate in grupele CAEN 561-Restaurante, 563-Baruri si alte activitati de servire a bauturilor, 932-Alte activitati recreative si distractive, în funcţie de suprafaţa aferentă activităţilor respective, în sumă de:

a) pentru o suprafaţă de până la 500 m2, inclusiv;

 

 

 

 

2 lei

 

 

 

 

4,6

 

 

 

 

2 lei

b) pentru o suprafaţă mai mare de 500 m2.

4 lei

4,6

4 lei

Art. 269: Scutiri
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se datorează pentru:
a) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult sau construcţie anexă;
b) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului;
c) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de interes public judeţean sau local;
d) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o instituţie publică;
e) autorizaţie de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.

  1. _(1) Scutirile sau reducerile de taxe prevăzute la art. 476 alin. (2) din Codul fiscal pot fi acordate prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în cursul anului pe baza criteriilor şi procedurilor stabilite de către acestea. La nivelul municipiului Bucureşti, scutirile sau reducerile de taxe se adoptă prin hotărâri ale consiliilor locale ale sectoarelor, pe baza unei proceduri-cadru aprobate prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
    (2) Hotărârile adoptate conform alin. (1) care se pot aplica monumentelor istorice, imobilelor din zonele construite protejate, din zonele de protecţie ale monumentelor istorice şi din siturile arheologice şi industriale trebuie să respecte avizul direcţiilor judeţene de cultură sau, după caz, al Direcţiei de Cultură a Municipiului Bucureşti.

 

Anexa nr.5 la HCL Crisan nr. 50/25.11.2019

TAXE PENTRU ELIBERAREA AUTORIZATIILOR PENTRU DESFASURAREA UNOR ACTIVITATI ECONOMICE, DE TURISM ŞI AGREMENT

PE TERITORIUL REZERVAŢIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”,  PE RAZA COMUNEI CRIŞAN

 

Nr.

crt.

D E N U M I R E A     T A X E I

NIVELUL TAXEI aplicabil in anul 2020

0

1

2

I.

Taxe de autorizare pentru organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice, de turism şi agrement  pe teritoriul RBDD în raza de competenţă a comunei Crişan

a)

Pescuit şi valorificarea resurselor acvatice

 

 -Pescuit – persoane fizice si persoane fizice autorizate

-taxa eliberare autorizatie – 10 lei/an

-taxa viza anuala – 10 lei/an

 -Achiziţionarea şi valorificarea resurselor acvatice – persoane juridice

-taxa eliberare autorizatie – 300 lei/an

-taxa viza anuala – 300 lei/an

b)

 

Turism

Unităţi de cazare (pensiuni turistice)

-taxa eliberare autorizatie – 100 lei/an

-taxa viza anuala –100 lei/an

Unităţi de cazare (hoteluri)

-taxa eliberare autorizatie – 400 lei/an

-taxa viza anuala –400 lei/an

Unităţi de alimentaţie publică (restaurant)

-taxa eliberare autorizatie – 100 lei/an

-taxa viza anuala –100 lei/an

c)

Transport cu ambarcatiuni/nave  în scop turistic pe traseele autorizate

-taxa eliberare autorizatie – 50 lei/an

-taxa viza anuala –50 lei/an

d)

Transport de mărfuri pe căi navigabile interioare

-taxa eliberare autorizatie – 200 lei/an

-taxa viza anuala –200 lei/an

e)

Piscicultură

-taxa eliberare autorizatie –5 lei/ha/luciu de apă/an

-taxa viza anuala – 5 lei/ha/luciu de apă/an

f)

Agricultura – persoane juridice

-taxa eliberare autorizatie –5 lei/ha/an

-taxa viza anuala – 5 lei/ha/an

g)

Alte activităţi economice, decât cele enumerate mai sus

-taxa eliberare autorizatie –200 lei/an

-taxa viza anuala –200 lei/an

 

Hotararea Consiliului Local Crisan nr.16/28.02.2014 stabileste procedura de autorizare a activitatilor economice, de turism si de agrement, desfasurate pe teritoriul comunei Crisan si al Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”.

 

Anexa nr.6 la HCL Crisan nr.50/25.11.2019

 

TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE RECLAMA SI PUBLICITATE

 

 

Specificatie

Nivelurile aplicate in anul fiscal 2019

Indexare conform art.491 din Legea nr.227/2015

-%-

 

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

 

Cota

Lei/m2 sau fractiune de m2

Cota

Lei/m2 sau fractiune de m2

Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate

Art. 477 (5) Cota stabilita

1% la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate

x

-

-

1% la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate

x

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate

Art. 478 (2)

 

 

 

 

 

 

a)în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică

x

25

-

4,6

x

26

b)în cazul oricărui altui panou, afişaj sau oricărei altei structuri de afişaj pentru reclamă şi publicitate

x

15

-

4,6

x

16

Art. 478 (2)Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă sau publicitate cu sumele din tabelul de mai sus.

 

 

Anexa nr.7 la HCL Crisan nr.50/25.11.2019

 

IMPOZITUL PE SPECTACOLE

 

Specificatie

Nivelurile aplicabile in anul fiscal 2020

Cota

Art.481 (2)

a)Spectacol de teatru, de exemplu o piesă de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiţie sportivă internă sau internaţională;

1 % asupra sumelor incasate din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor

b)orice alte manifestări artistice decât cele enumerate la lit. a).

 

2 % asupra sumelor incasate din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor

 

 

Anexa nr.8 la HCL Crisan nr. 50/25.11.2019

TAXE SPECIALE

 

1.Taxe speciale pentru activitatea  Compartimentului de Impozite si Taxe

Nr. crt.

Denumire document

Taxa (lei)

2020

1.

Certificat de atestare fiscala

5 lei

Procedura:

Certificatul de atestare fiscala este reglementat de prevederile art.159 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedura fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal local, la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite şi la solicitarea autorităţilor publice în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum şi la solicitarea notarului public, conform delegării date de către contribuabil.

Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa creanţelor fiscale a organului fiscal local şi cuprinde obligaţiile fiscale restante şi, după caz, obligaţiile fiscale scadente până în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, precum şi alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal local în vederea recuperării.

Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data solicitării şi este valabil 30 de zile de la data emiterii.

            Veniturile incasate vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor pentru asigurarea consumabilelor, birotica, papetarie, mentinerea la parametrii optimi a sistemului informatic, investitii in echipament hardware si software.

 

2.Taxe speciale pentru servicii de xerocopiat, multiplicat, legalizat

Nr. crt.

Denumire document

Taxa (lei)

2020

1.

Taxa copie xerox

 

                            - pagina A4                           

1 leu/pagină

                            - pagina A3

2 lei/pagină

2.

Taxa listare documente la imprimantă

1 leu/pagină

3.

Taxa scanare documente

1 leu/pagină

4.

Taxa transmitere fax

2 lei/pagină

5.

Taxa receptie fax

1 leu/pagină

6.

Taxa legalizare copie de pe înscrisuri, cf. Legii 36/1995

6 lei/pagina

Procedura:

Taxele speciale se datoreaza de catre contribuabilii care solicita prestarea serviciilor prevazute mai sus. Taxele se achita anticipat iar veniturile incasate in aceste scopuri vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor pentru asigurarea consumabilelor, birotica, papetarie, mentinerea la parametrii optimi a sistemului informatic.

 

3.Taxa speciala pentru eliberarea/vizarea anuala a avizului program de functionare pentru agenti economici

Nr. crt.

Denumire document

Taxa (lei)

2020

1.

Taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a avizului program de functionare pentru agenti economici

3 lei

Procedura:

Operatorii economici ce desfasoara activitati comerciale si de prestari servicii vor obtine avizul program de functionare eliberat de catre Primaria comunei Crisan, in conformitate cu prevederile OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata si HG nr.333/2003 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr.99/2000.Avizul program de functionare reprezinta actul emis de catre Primaria comunei Crisan prin care se reglementeaza desfasurarea activitatilor comerciale si de prestari servicii care nu se regasesc in codurile CAEN 5610 (corespondent cod CAEN 5530), 5630 (corespondent cod CAEN 5540).Avizul program de functionare va fi solicitat de catre operatorii economici care desfasoara activitati economice prestate intr-un spatiu in care accesul publicului este liber.Avizul program de functionare va fi eliberat la cererea operatorului economic in termen de 30 de zile de la solicitare, de catre Primaria comunei Crisan.Orarul de functionare se afiseaza la intrarea in unitate, in mod vizibil din exterior, cu respectarea obligatorie a acestuia.

Taxa pentru avizul program de functionare se achita odata cu depunerea documentatiei pentru eliberarea/vizarea anuala a avizului program de functionare pentru agenti economici iar veniturile incasate in aceste scopuri vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor pentru asigurarea consumabilelor, birotica, papetarie, mentinerea la parametrii optimi a sistemului informatic, investitii in echipament hardware si software.

4.Taxe speciale pentru inchirierea unor bunuri proprietatea publica/privata a comunei Crisan

Nr. crt.

Denumire document

Taxa (lei)

2020

1.

Taxa inchiriere Camin Cultural

500 lei/zi

2.

Taxa inchiriere Sala de sport

31 lei/ora

3.

Taxa inchiriere pod plutitor

52 lei/zi

4.

Taxa inchiriere buldoexcavator

136 lei/ora

5.

Taxa inchiriere tractor cu remorca

73 lei/ora

6.

Taxa inchiriere drujba

42 lei/ora

7.

Taxa inchiriere barca

628 lei/cursa Crisan-Tulcea

            Procedura:

Taxele incasate in acest scop se vor utiliza pentru intretinerea spatiilor (camin cultural/sala de sport), bunurilor (pod plutitor,drujba), utilajelor (buldoexcavator, tractor) si ambarcatiunilor (barca). Taxa inchiriere se percepe si se incaseaza in urma inregistrarii cererii exprese exprimate in acest sens de persoanele fizice sau juridice care solicita acest lucru si dupa aprobarea de catre primarul comunei.

 

Anexa nr.9 la HCL Crisan nr. 50/25.11.2019

ALTE TAXE LOCALE

Denumire taxa

Nivel aplicabil în anul fiscal 2020

Taxe pentru utilizarea temporara a locurilor publiceart.486 alin.(1)

x

Taxă comerţ stradal ocazional, vanzare produse ambulant

5 lei/zi

Taxa pentru ocuparea domeniului public pentru diverse ocazii (vanzare de martisoare, pepeni,etc.)

0,10 lei/mp/zi

Taxa pentru ocuparea temporara a locurilor publice pentru amplasarea de mijloace de publicitate

1 leu/mp/zi

Taxa de acces la resurse stuficole in scop - gospodaresc

5 lei

Taxa de acces la resurse stuficole in scop - comercial

26 lei

Ocuparea temporara a terenurilor apartinand domeniului public sau privat al comunei Crisan de catre persoane fizice sau persoane juridice, se face pe baza aprobarii eliberate de catre Primaria comunei Crisan, cu viza Compartimentului Urbanism-Cadastru.

            Valoarea totala a taxei de ocupare temporara a domeniului public se calculeaza prin inmultirea taxei de ocupare a domeniului public/zi cu numarul de zile al perioadei solicitate si cu suprafata ocupata din domeniul public exprimata in mp.

 

Denumire taxa

Nivel aplicabil în anul fiscal 2020

Taxa pentru indeplinirea procedurii de divort pe cale administrativa - art.486 alin.(4)

750 lei

Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale - art.486 alin.(5)

21 lei inclusiv pentru fiecare m2 sau fractiune de m2

 

 

Anexa nr.10 la HCL Crisan nr. 50/25.11.2019

TAXA DE SALUBRIZARE

SI REGULAMENTUL PRIVIND INSTITUIREA SI ADMINISTRAREA ACESTEIA

 

  1. Taxa de salubrizare reprezinta taxa cu destinatie exclusiva de finantare a activitatii de

colectare, transport si depozitare a deseurilor municipale de la toti beneficiarii serviciului – persoane fizice de pe raza comunei Crisan, instituita in conditiile art.484 din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

  1. Sumele incasate din taxa de salubrizare constituie venit la bugetul local, urmand ca din

bugetul comunei Crisan sa fie achitate operatorului (SC JT Grup SRL) contravaloarea serviciilor prestate.

  1. Obligatia de plata a taxei de salubrizare revine tuturor persoanelor fizice (utilizatori casnici)

care detin imobile pe raza comunei Crisan, indiferent de forma de proprietate (proprietari sau chiriasi).

  1. Persoanele fizice sunt obligate la plata acestei taxe in functie de numarul de persoane din

fiecare gospodarie sau numarul locatarilor existenti la o anumita adresa.

  1. Persoanele fizice vor achita taxa de salubrizare in cuantum de 6,17 lei/persoana/luna.
  2. Taxa de salubrizare va fi achitata lunar, pana in ultima zi lucratoare a fiecarei luni.

Plata taxei de salubrizare se poate face si anticipat.

  1. Cuantumul taxei de salubrizare se stabileste, se ajusteaza sau se modifica de catre autoritatile

administratiei publice locale, potrivit prevederilor legale in vigoare.

  1. Proprietarii imobilelor mentionate la punctul 3 au obligatia depunerii declaratiei in vederea

stabilirii taxei de salubrizare, cuprinzand toate proprietatile detinute si va cuprinde numarul persoanelor care locuiesc la acea adresa (membri de familie, rude, chiriasi, flotanti). Formularul declaratiei al carei model este prezentat la finalul anexei, va putea fi ridicat de la Compartimentul Buget-Contabilitate, Taxe si Impozite. Declaratia poate fi depusa si de un alt membru major din gospodarie.

  1. In situatia in care contribuabilii persoane fizice detin mai multe imobile in proprietate, vor

depune o singura declaratie pentru toate imobilele detinute. Pentru imobilele proprietatea persoanelor fizice care sunt inchiriate altor persoane fizice, obligatia de a declara si achita revine utilizatorului locuintei, iar proprietarul are obligatia de a furniza sub semnatura, printr-o adresa datele complete ale beneficiarului.

  1. Pentru fiecare gospodarie nelocuita sau neutilizata, proprietarul va depune declaratia pe

propria raspundere insotita de documente doveditoare:

  • Xerocopie dupa actul de identitate din care rezulta ca proprietarul are un alt domiciliu;
  • Declaratia pe propria raspundere a 2(doi) vecini, identificati prin act de identitate si CNP, prin

care sa fie recunoscut faptul ca proprietatea este nelocuita sau neutilizata.

  1. Cuantumul taxei de salubrizare pentru persoanele fizice se stabileste pe baza declaratiei de

impunere a acestora. Termenul de depunere al declaratiei privind taxa de salubrizare pentru anul fiscal 2020 este de 20 ianuarie.

  1. Declararea se va face pe propria raspundere, sub sanctiunile aplicate faptei de fals in

declaratii prevazuta de art.326 din Codul penal.

  1. In cazul nedepunerii declaratiei, obligatia de plata se stabileste din oficiu de catre functionarii

din cadrul compartimentului de taxe si impozite pe baza oricaror date si informatii detinute de acestia (date din dosarul fiscal al contribuabilului, date din registrul agricol, serviciul public de evidenta a populatiei, etc.).

  1. Depunerea declaratiei de impunere reprezinta o obligatie si in cazul persoanelor care

beneficiaza de scutiri sau reduceri de la plata taxei de salubrizare.

  1. Declaratiile de impunere depuse initial vor putea fi modificate in timpul anului prin declaratii

rectificative, insotite de documente justificative, in termen de 30 de zile de la data aparitiei oricaror modificari.

  1. Recalcularea taxei de salubrizare in evidenta fiscala ca urmare a depunerii declaratiilor

rectificative se va face incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care a fost inregistrata declaratia rectificativa.

  1. In caz de deces, scaderea taxei de salubrizare se efectueaza cu data de intai a lunii urmatoare

aparitiei acestei situatii si necesita depunerea copiei dupa certificatul de deces.

  1. Cetatenii care probeaza cu documente de tipul viza de flotant, acte de incorporare, adeverinte

de internare in spital ori alte documente justificative din care sa rezulte ca au lipsit din localitate consecutiv cel putin 90 de zile intr-un an calendaristic, li se va recalcula taxa datorata in conditiile prevazute la punctul 15.

  1. Constatarea, incasarea, urmarirea si executarea silita privind taxa de salubrizare sunt de

competenta compartimentului buget-contabilitate,  taxe si impozite, in calitate de organ fiscal local.

 

Scutiri pentru persoanele fizice

  1. Pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat, persoanele încadrate în gradul I de

invaliditate şi reprezentanţii legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de invaliditate se acorda scutirea de la plata taxei de salubrizare doar pentru gospodaria situata la adresa de domiciliu.

 

 

Modelul declaratiei de impunere pentru stabilirea taxei de salubrizare

JUDETUL TULCEA

UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALA COMUNA CRISAN

COMPARTIMENTUL BUGET-CONTABILITATE, TAXE SI IMPOZITE

 

Codul de identificare fiscala:4508860

Adresa: str. Principala, nr.378, loc. Crisan, com. Crisan, jud. Tulcea

Tel.:0240.547.057, fax: 0240.547.026

Email: primariacrisan@gmail.com

Nr._____/___________

DECLARATIE DE IMPUNERE PENTRU STABILIREA TAXEI DE SALUBRIZARE

 

                Subsemnatul (a)____________________________, domiciliat in ____________________, str._____________________, nr.______, posesor al BI/CI, seria__________, nr.______________, eliberat de______________ la data de______________, CNP_____________________, telefon___________________, adresa de e-mail________________________, declar pe propria raspundere ca ma oblig la plata taxei de salubrizare pentru ________ persoane, dupa cum urmeaza:

Nr. Crt.

Nume si prenume

CNP

Calitatea fata

de proprietar

Observatii

 

1.

 

 

 

 

2.

 

 

 

 

3.

 

 

 

 

4.

 

 

 

 

5.

 

 

 

 

           

reprezentand numarul total al persoanelor care locuiesc la adresa proprietatii sus-mentionata.

                De asemenea declar ca sunt posesorul unui numar de ____ proprietati situate in intravilanul satului______________, com. Crisan, dupa cum urmeaza:

1.-str.__________________________, nr.________

2.-str.__________________________, nr.________

3.-str.__________________________, nr.________

Sub sanctiunile aplicate faptei de fals in declaratii, declar ca datele din aceasta declaratie sunt corecte si complete.

__________________                                                                                                                                                                     

           (data)                                                                                                                               

_______________________

(nume, prenume, semnatura)

 

Anexa nr.11 la HCL Crisan nr.50/25.11.2019

                                                                                                                                                                  

SANCTIUNI

 

Limitele minime si maxime ale amenzilor in cazul persoanelor fizice

Art.493 (3) Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 74 lei la 296 lei, iar cele de la alin. (2) lit. b) cu amendă de la 296 lei la 737 lei.

Art.493(4) Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 344 lei la 1.673 lei.

Art.493 (41)Necomunicarea informaţiilor şi a documentelor de natura celor prevăzute la art. 494 alin. (12) din Codul Fiscal în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data primirii solicitării constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 530 lei la 2.651 lei.

Limitele minime si maxime ale amenzilor in cazul persoanelor juridice

Art.493(5) În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează cu 300%.

-          Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 297 lei la 1.184 lei, iar cele de la alin. (2) lit. b) cu amendă de la 1.184 lei la 2.950 lei.

-          Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.377 lei la 6.690 lei.

 

Anexa nr.12 la HCL Crisan nr.50/25.11.2019

Regulamentul privind adoptarea taxelor speciale pentru activitatea  compartimentului de Impozite si Taxe, pentru servicii de xerocopiat, multiplicat, legalizat, pentru eliberarea/vizarea anuala a avizului program de functionare pentru agenti economici si pentru inchirierea unor bunuri proprietatea publica/privata a comunei Crisan

Art.1 Prezentul regulament stabileste cadrul juridic unitar privind etapele si modalitatile ce trebuie indeplinite in procedura de adoptare si aplicare a taxelor speciale.

Art.2 Prevederile prezentului regulament se aplica in toate cazurile in care autoritatile administratiei publice locale hotarasc administrarea si gestionarea serviciilor publice create in interesul persoanelor fizice si juridice.

Art.3 Cuantumul taxelor speciale se stabilesc anual prin hotarari ale Consiliului Local iar veniturile obtinute din acestea se utilizeaza integral pentru finantarea cheltuielilor de intretinere si functionare ale compartimentelor de specialitate si serviciilor publice locale.

Art.4 Taxele speciale instituite in baza art.484 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal si art.30 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale, sunt:

  1. b) Taxe speciale pentru activitatea Compartimentului de Impozite si Taxe:

- Certificat de atestare fiscala.

  1. c) Taxe speciale pentru servicii de xerocopiat, multiplicat, legalizat:

- copie xerox A4, A3;

- listare documente la imprimantă;

- scanare documente;

- transmitere fax;

- receptie fax;

- legalizare copie de pe înscrisuri, cf. Legii 36/1995.

  1. d) Taxa speciala pentru eliberarea/vizarea anuala a avizului program de functionare pentru agenti economici.
  2. e) Taxe speciale pentru inchirierea unor bunuri proprietatea publica/privata a comunei Crisan:

-inchiriere Camin Cultural;

-inchiriere Sala de sport;

-inchiriere pod plutitor;

-inchiriere buldoexcavator;

-inchiriere tractor cu remorca;

-inchiriere drujba;

-inchiriere barca.

Art.5 Taxele speciale mai sus mentionate constituie venituri cu destinatie speciala si sunt fundamentate de necesitatea acoperirii cheltuielilor generate de:

-acoperirea cheltuielilor pentru asigurarea consumabilelor, birotica, papetarie si alte cheltuieli pentru asigurarea conditiilor de munca a personalului salarial conform legislatiei in vigoare;

-mentinerea la parametrii optimi a sistemului informatic;

-investitii in echipament hardware si software;

-intretinerea/repararea/dotarea spatiilor (camin cultural/sala de sport) a bunurilor (pod plutitor,drujba) a utilajelor (buldoexcavator, tractor) si ambarcatiunilor (barca).

Art.6 Sumele provenite din taxele speciale se vor incasa la casieria Primariei comunei Crisan, in bugetul local la subcapitolul 36.02.06 “Taxe speciale”.

Art.7 Taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care solicita si se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

Art.8 Taxele speciale sunt aduse la cunostinta publica prin publicarea pe site-ul propriu www.primariacrisan.ro si prin afisare la sediul Primariei.

Art.9 Impotriva hotararilor de Consiliu local, prin care se adopta taxe speciale, persoanele interesate pot face contestatie in termen de 15 zile de la afisarea sau publicarea acestora. Dupa expirarea acestui termen Consiliul local se intruneste si delibereaza asupra contestatiilor primite.

 

Anexa nr.13 la HCL Crisan nr. 50/25.11.2019

 

PROCEDURA

de acordare a reducerilor stabilite de Consiliul Local al comunei Crisan, in conformitate cu prevederile Legii nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare

 

Capitolul I. Reduceri acordate de Consiliul Local al comunei Crisan

Art.1. In conformitate cu prevederile Legii nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, consiliul local poate acorda reduceri de la plata impozitelor si taxelor locale pe baza criteriilor si procedurilor stabilite.

Art.2. Consiliul Local al comunei Crisan acorda urmatoarele reduceri:

  • In temeiul art.456 alin.(2) litera “o” din Codul Fiscal, Consiliul Local al comunei Crisan

acorda reducerea de la plata impozitului pe cladiri datorat de persoanele fizice pentru:

a)Cladirea de domiciliu a persoanei fizice care domiciliaza si locuieste efectiv in comuna Crisan, in conformitate cu O.G. nr.27/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

            (2) In temeiul art.464 alin.(2) litera “m” din Codul Fiscal, Consiliul Local al comunei Crisan

acorda reducerea de la plata impozitului pe teren datorat de persoanele fizice pentru:

a)Terenul persoanei fizice care domiciliaza si locuieste efectiv in comuna Crisan, in conformitate cu O.G. nr.27/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

         

                Capitolul II. Procedura de acordare a facilitatilor fiscale

            Art.3. Procedura de acordare a reducerii cu 50% a impozitului pe cladirea folosita ca domiciliu si terenul aferent cladirii utilizate ca domiciliu aflate in proprietatea persoanelor fizice care domiciliaza si locuiesc efectiv in comuna Crisan

            Pentru a beneficia de reducerea cu 50% a impozitului pe cladiri si a impozitului pe teren, contribuabilii persoane fizice, care domiciliaza in comuna Crisan, vor depune la sediul Primariei comunei Crisan, cereri insotite de urmatoarele documente justificative:

-Documentul de atestare a domiciliului stabil (buletinul/cartea de identitate) a proprietarului, in copie certificata de conformitate cu originalul potrivit Codului de procedura fiscala;

-Actul de proprietate al bunului imobil pe care il detin in proprietate pe raza comunei Crisan si pentru care se solicita reducerea, in copie certificata de conformitate cu originalul potrivit Codului de procedura fiscala;

-Declaraţie pe propria răspundere, sancţionabilă conform legii, pentru declaraţii false cu privire la respectarea prevederilor legale referitoare la pescuitul, vânatul şi exploatarea fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara acesteia, desfăşurarea activităţilor economice.

                Art.4. Reducerea de la plata impozitului se aplica incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care persoana depune documentele justificative.